„Acoperirea ” prin cuvinte oficiale a devenit o nouă modă. Indiferent de profilul sau de domeniul în care activează, omul zilelor noastre face uz de acest artificiu,din dorința sa de a obține avantaje sau de a scăpa din orice situație neplăcută. Totodată, din momentul în care sunt implicate organisme sau organizații ce sunt parte integrantă a aparatului statal,numai în situații de forâă majorî se recunoaște câte ceva ce poate fi probat scriptic,cu documente.
Următorul material ne-a fost trimis în exclusivitate de către domnul Vasile Soroceanu, căruia îi mulțumim încă o dată pentru excelentele opinii argumentate temeinic.
Dintru început vreau să vă amintesc de ce și mai ales unde anume ne aflăm. Linia aceasta se situează în plin scandal mediatic,amplificat de ieșirile la rampă a unor foste cadre care ăți aruncă unul altuia acuzații mai mult sau mai puțin voalate. Putem constata că, datorită Luminii aduse prin vorbe… situația socio-politică s-a întunecat peste tot !
„Protocolu’ 2009 ” și Sesizarea din oficiu a organului de urmarire penală nu mai reprezintă un mit.Mulți povestesc despre acest „Protocol”, se învârt în jurul celor care l-au redactat, aprobat si aplicat , vor „răzbunare” , fără să spună cu subiect și predicat de ce nu avea nevoie organul de urmărire penală de un astfel de document si care au fost consecințele negative concrete care le-a produs!
Răspunsul îl găsim în articolul 292 al Codului de procedură penală care spune că ”sesizarea organului de urmărire penală- (adică procurorul și organele de cercetare penala ale poliției judiciare)” – se face și din oficiu dacă ” acesta află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât prin plângere, denunț, sesizare făcută de persoanele cu funcții de conducere în cadrul autorităților de stat sau cu funcții de control .”
Cuvintele cheie sunt, după cum ați sesizat și dumenavoastră, dragi cititori ai acestei platforme independente media următoarele : ” SE AFLĂ … că s-a săvârșit o infracțiune.”
Acum, cunoscând cadrul legal,se naște o întrebare de bun simț care ar putea fi formulată, de o asemenea manieră.De la cine ar trebui să afle procurorul sau polițistul ( care lucrează în birouri) despre săvârșirea de infracțiuni pe care nimeni nu le sesizează ?
Răspunsul vine logic și nu lasă loc de vreo interpretare tendențioasă. În actuala conjunctură, orice răspuns este binevenit de la persoanele care exercită un serviciu public de culegere legală, prin mijloace specifice, de informații , pentru care a fost investit tot legal de o autoritate publică.Dacă acestea erau obligațiile legale ale Parchetului și ale „Serviciului” , Protocolul apare ca ceva excesiv , inutil și o sursă posibilă de orientare subiectivă a informațiilor , astfel că procurorul „să afle” selectiv despre săvârșirea unor infracțiuni.
„Lupta cu Protocolu’ pare a avea un sens ceva „mai profund „, cum ar fi lăsarea organului de urmărire penală fără informații despre săvârșirea de infracțiuni la „nivelele superioare „, și, ca o consecință să facă imposibilă administrarea dovezilor.
Neregulile , excesele săvârșite sub acoperirea „Protocolului” vor înceta. Sesizarea din oficiu , ca modalitate de sesizare a organului de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni nu va fi abrogată. Procurorul și polițistul de la poliția judiciară tot vor afla despre infracțiuni, fiindcă cei care culeg legal informații în acest domeniu vor continua să le aducă la cunoștință organului de urmărire penală, îndeplinindu-și astfel obligațiile de serviciu legale.
Cât de naiv trebuie să fim ca să tot așteptăm ca organul de urmărire penală să ne spună „de unde a aflat” despre infracțiunea
Desecretizarea Protocolului a demonstrat clar că nu era nevoie de acest document .Procedura legală era suficientă ca fiecare instituție care exercită un serviciu public să-și îndeplinească cinstit, corect și operativ obligațiile. Deserviciul cauzat prin atragerea suspiciunilor în „susținerea logistică” a organului de urmărire penală, dupa alte criterii decât cele legale, la vedere, obligă la revenirea de urgență la procedura prevăzută de lege.
Din acest moment, eroarea începe atunci când se vrea identificarea cuvintelor cu faptele prezente sau viitoare. Este exact ca în gluma „tristă” de dinainte de 1989: ” S-a încheiat recoltarea porumbului la radio și televizor, dar a rămas pe câmp .”
Cu „rotocoale si protocoale ” nu se va schimba realitatea, rezultatul inacșiunii sau acțiunii, și… nici âmprejurările interne și externe în care ne ducem existența.
În spațiul public,s-a lăsat să se creadă că temelia țării stă în „cei acoperiți”, iar acum se vrea „descoperirea acoperiților și luminarea poporului ” !
Presimt că acest amestec voit al competențelor constituționale are rolul de spune deschis că fără INFORMAȚII Statul oficial este în pericol. Totodată, mult invocata sintagmă a „Statului paralel” nu mai e o fantomă, ci are formă umană, acționează pentru interese restrânse, ale unui grup care deține pârghii importante în mecanismul statal și forțează „descoperirea” !
Cred că cei cu interese exclusive de grup ignoră proverbul : Nu mor caii când vor câinii !
Ca simplu cetățean aflat pe această „mare”, nu văd portul și este foarte greu să anticipez către ce destinații se vor ândrepta „căpitanii” celor doua vase.De asemenea văd doar că se întrec la vaăitolul ” sărituri în inaltime” cât și subacvatice .
Dupa spusele recente ale unui fost oficial de rang înalt ce face parte din Servicii, de la „case mai mari” am preluat modelul „Protocoalelor”. Drept urmare, se poate spune fără vreo ezitare că ne-am integrat în „Bunele practici ” ale Cluburilor din care facem parte !
Atrag atenția asupra unui alt aspect, deloc mediatizat ! Acesta are profunde reverberații în sfera internă a celor care lucrează efectiv în Servicii, deoarece a cam sosit timpul ca să nu ne mai mirăm de existența acestora și nici să credem că „descoperind acoperiții” vom avea numai drepturi fără obligații !
„Spectacolul” protocoalelor ne face să uităm esența multimilenară a proverbului românesc care spune- ”unde dai… și unde crapă !”
Ca spectatori captivi ai „scenei politice”, avem doar dreptul de a ne ruga să primim grația divină și, numai dacă avem șansa vom reuși să vedem și să înțelegem că tot ceea ce privim ține de o întelegele dincolo de cuvinte .
Sursa foto : TechSpiro – Blogspot,Mediafax
Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest material oferit în exclusivitate astăzi 6 Aprilie 2018
