Foarte important este modul cum se caută să se ascundă multe din elementele nocive ale tehnologiilor de fracturare hidraulică de mare și mic volum utilizate pentru exploatare a gazelor de șist. În realitate, acest procedeu tehnologic de introducere a unor fluide în subteran cu presiuni foarte mari, încărcate și cu numeroși aditivi care să favorizeze ruperea și chiar dizolvarea rocilor, nu reprezintă un procedeu clasic care poate intra în categoria fracturării rocilor, ci mai de grabă de spălare și/sau dizolvare al lor.
Deci se încearcă să se prezinte în mod tendențios și eronat această tehnologie pe care vor să o utilizeze unele firme pe teritoriul țării noastre. În schimb, nu se vorbește mai nimic despre adevăratul proces de fracturare care se va face asupra pachetelor de roci printr-o succesiune de EXPLOZII ÎN SUBTERAN, explozii care duc la adevărata fracturare, fisurare și dislocare a rocilor. Acest procedeu se propune a se utiliza din forajul principal vertical în mai multe foraje orizontale care vor acoperii un cerc cu diametrul cuprins între 3, 6 și chiar mai mulți km.
De ce este trecut sub tăcere acest lucru. În primul rând nu problema exploziei sub aspectul modului ei de organizare și de produce ar fi elementul dificil, ci efectul acestui procedeu asupra stratului de roci care suportă direct această intervenție brutală. cât și a tuturor pachetelor de roci care repauzează peste stratul supus acestui experiment. Aici nimic nu poate fi controlat, pentru că formațiunile șistuase nu sunt omogene (ele sunt anizotrope în termen științific), iar fisurarea produsă în acest tip de roci, reprezintă un element total necontrolabil pe toate cele trei axe ale sale: în plan longitudinal, latitudinal și în grosime (sau pe axa înălțimilor).
După producerea acestor fracturări mecanice cu efecte de fisurare, de rupere și de desprindere sau dislocare al fragmentelor de roci, se trece la tehnologia hidraulică, care spală atât presupusele gaze de șist, cât mai ales fragmentele de roci desprinse din stat ce vor fi evacuate sub presiune la suprafața solului.
Ce rămâne în urma acestui proces. Cavități mari (găuri) create de om, care sunt presate de pachete imense de roci sfărâmate și necoezive care au rezultat în urma fracturării mecanice. Aceste spații fracturate dau pentru mari perioade de timp o mare instabilitate geotectonică a zonei, mai ales în situația în care ele nu se produc în zonă în mod natural, generând seisme de intensități variate. În schimb, prin tendința naturală de reașezare a starurilor de rocă atât sub efectul gravitației, dar și al marilor presiuni exercitate de pachetele de roci care repauzează peste formațiunile de roci șistuase, această zonă care a fost dezechilibrată tectonic de către om, este generatoare de numeroase seisme cu intensități medii, fără a avea nici o legătură cu focarele naturale seismice posibil existenete în zonă.
Dar când în zonă se produc în mod natural seisme numai cu intensități mici sau medii, întreaga zonă fracturată mecanic și hidraulic de către om, va reacționa deosebit de violent în tendința de reașezare a tuturor pachetelor de roci, mărind sau amplificând magnitudinea unui seism natural incipient, până la valori care pot însemna un mare dezastru pentru tot ce reprezintă construcții pozate în subteran sau la suprafața solului.
Numai din acest punct de vedere ar trebui să se asigure o mare prudență în luarea deciziilor privind posibilitatea de utilizare a acestor tehnologii criminale la adresa mediului geologic. Din acest punct de vedere mă întreb: Își asumă factorii decizionali răspunderea și în ce fel se face această asumare de răspundere față de aceste mari destabilizări tectonice create de mâna omului, mai ales în zonele cu seismicitate naturală activă, dar care mai și beneficiază la suprafața solului de obiective care au fost dimensionate să reziste la grade reduse de seismicitate, așa cum se prezintă majoritatea zonelor propuse explorării gazelor de șist în prezent?
Amintesc faptul că la cutremurul devastator produs în Vrancea în anul 1977, zonele fostelor albii ale Dâmboviței din București, care au fost colmatate/umplute cu pământ, care apoi au fost bine tasate și pe care s-au construit numeroase clădiri (blocuri), au reacționat foarte diferit față de zonele învecinate din afara acestor albii colmatate, Aici (în zona centrală a orașului) s-a constatat o amplificare mult mai mare a intensității seismice, fapt ce a determinat producerea celor mai multe prăbușiri ale clădirilor/blocurilor, sau avarierea foarte avansată a numeroase construcții. Aceste zone care au fost cartografiate după diferite hărți mai vechi, au fost cele mai vulnerabile la efectul seismului din anul 1977, obligând municipalitatea fie la dărâmarea multor construcții, fie la executarea unor lucrări foarte costisitoare de consolidări, program care nu s-a finalizat nici până astăzi.
Acest proces de fracturare succesivă mecanică și hidraulică de mare volum al unor pachete de roci din mediul geologic, atât în plan orizontal, dar și vertical, mai prezintă și alte riscuri majore, riscuri pe care le voi comenta însă cu altă ocazie.
Dar până atunci se ridică un mare semn de întrebare la adresa tuturor factorilor decidenți privitor la modul cum se străduiesc autoritățile și demnitarii români să NU RESPECTE legislația de mediu aflată încă în vigoare, respectiv prevederile art. 3 din LEGE NR. 265 DIN 29 IUNIE 2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului respectiv:
”Art. 3. – Principiile și elementele strategice ce stau la baza prezentei legi sunt:
….
b) principiul precauției în luarea deciziei;
c) principiul acțiunii preventive;
e) principiul „poluatorul plătește”;
f) principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justiție în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecţia mediului.
Toți cetățenii aceste țări trebuie corect informați și apoi ei să-i întrebe pe acești politicieni și funcționari iresponsabili CINE LE DĂ DREPTUL SĂ ÎNCALCE LEGEA?, CINE LE DĂ DREPTUL SĂ EXPUNĂ POPULAȚIA ȘI BUNURILE MATERIALE LA RISCURI MAJORE CARE PUN ÎN PERICOL VIAȚA ȘI SĂNĂTATEA OAMENILOR și nu în ultimul rând BUNURILE LOR MATERIALE împreună cu SIGURANȚA EXISTENȚIALĂ A CETĂȚENILOR ROMÂNI?
Propun în acest sens, ca NOI, SOCIETATEA CIVILĂ să transmitem o scrisoare deschisă instituției prezidențiale, celor două camere ale Parlamentului României, Guvernului României, dar și instituțiilor subordonate acestuia, prin care să solicităm anularea tuturor Hotărârilor Guvernului României și a acordurilor de începere a acțiunilor de exploatare a gazelor de șist care au fost emise de autoritățile române cu nerespectarea totală a prevederilor legale. Acest lucru trebuie făcut cât mai repede pentru că dacă NOI NU NE ÎNGRIJIM DE SOARTA NOASTRĂ, atunci ACEȘTI DEMNITARI CRIMINALI NE CONDAMNĂ LA SUFERINȚĂ ȘI CHIAR LA DISPARIȚIA SUBITĂ A NOASTRĂ.
Sursa foto www.reginele.ro, citatcelebru.ro
Prof. Univ. Dr. Mircea Vintilescu, senior-editor al ziarului Criteriul Naţional
