Conform unui studiu publicat de cercetătorii chinezi, folosind găurile de vierme pentru călătoria în timp, poate fi demonstrată invaliditatea Principiul incertitudinii al lui Heisenberg.
Găurile de vierme sunt descrise ca fiind portaluri între două locuri diferite din Univers, dar, de asemenea, se presupune că aceste structuri fac legătura între două „timpuri”, care pot exista în acelaşi timp în spaţiul cosmic.
Se presupune că, în cazul în care cele două părţi ale unei găuri de vierme ar fi destul de apropiate, ne-am putea opri să cădem în interiorul unor astfel de structuri şi am putea călători în timp. Această posibilitate a fost denumită de specialişti „curbă temporală închisă”, însă nu este pe deplin acceptată în lumea ştiinţifică.Tocmai. încercarea de a o înţelege din partea cercetătorilor a întâmpinat numeroase probleme de logică.
De exemplu, dacă ne oprim să sărim într-o gaură de vierme, atunci cum putem sări în aşa fel încât să ajungem pe partea cealaltă şi să fim în două locuri în acelaşi timp?
Pentru a clarifica toate aceste problemele legate de existenţa curbelor temporale închise, experţii chinezi au venit cu o alternativă denumită „curbă temporală deschisă”. Conform specialiştilor, acestea ne-ar permite să călătorim în timp, însă este nevoie ca în Univers să existe găuri de vierme suficient de depărtate, care ne-ar atrage în interiorul lor. În cazul unor astfel de structuri, am avea şansa să fim în două locuri în acelaşi timp, însă nu am avea şansa de a ne întâlni cu noi înşine.
În elucidarea aspectelor, dacă curbele temporale închise ar putea funcţiona în mod asemănător cu cele temporale deschise, o echipă de fizicieni condusă de Mile Gu (cercetător în cadrul Universităţii Tsinghua din Beijing) a studiat posibilitatea folosirii celor dintâi pentru a măsura particule, cu o precizie infinită. În mecanica cuantică, toate măsurătorile de acest tip sunt limitate de Principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care impune o limită fundamentală cu privire la informaţiile pe care le putem avea despre o particulă.
Acesta este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai faimoase şi, probabil, cel mai puţin înţelese idei din domeniul fizicii. Mai mult decât atât, cu ajutorul soluţiilor ecuaţiilor referitoare la spaţiu şi timp, ar putea fi rezolvate unele dintre cele mai dificile probleme din domeniul informaticii,potrivit Science Alerte.
Echipa de cercetători chinezi a arătat însă că dacă se profită de modul în care particulele pot fi sincronizate între ele înainte de a intra într-o curbă temporală închisă, toate particulele vor ieşi aliniate în partea cealaltă parte a găurii de vierme.
Savantul Heisenberg spunea că particulele nu pot fi măsurate cu precizie nelimitată, însă dacă echipa chineză de cercetare ar reuşi să măsoare fiecare particulă în parte, atunci această limită fundamentală ar fi depăşită.
Specialiştii au mers chiar şi mai departe, arătând că principiile după care funcţionează curbele temporale ar putea fi folosite pentru construirea unor computere mai eficiente chiar şi decât cele cuantice. Unele dintre cele mai importante obstacole pe care cercetătorii le vor întâmpina în acest sens se referă la faptul că trebuie să găsească toate rezultatele posibile ale calculelor efectuate cu ajutorul sistemelor, să identifice care dintre acestea este cel mai eficient şi să spere că pot exista rezultate chiar şi mai bune.
În teoria relativității generale, curbele închise pot rupe legătura de cauzalitate cu consecințe remarcabile și neliniștitoare. La nivel clasic, ele induc paradoxuri cauzale perturbând suficient pentru a motiva conjucturile care să împiedice în mod explicit existența lor. La nivel cuantic astfel de probleme pot fi rezolvate prin formalismul unei anumite formule.
De-a lungul ultimelor trei decenii,oOamenii de ştiinţă au studiat în condiţii de laborator comportamentul unui proton care ar călători înapoi în timp printr-o „gaură de vierme” şi ar întâlni versiunea mai veche, anterioară, a lui însuşi – un foton identic. Studiul a fost publicat în Nature Communications.
Verificarea experimentală a punctelor de convergenţă între teoria relativităţii generale şi mecanica cuantica este foarte dificil deoarece oamenii de ştiinţă nu pot testa încă validitatea teoriei relativităţii în condiţii extreme, unde legile fizicii par să nu mai fie valabile, cum ar fi în apropierea orizontului de evenimente al unei găuri negre.
Instinctiv, se așteaptă ca aceste beneficii să dispară dacă cauzalitate este respectată. Rezultatele dezvăluie o interacțiune subtilă între agățare și teoria relativității generale, de a îmbunătăți în mod semnificativ potențialul de sondare a efectelor radicale care ar putea exista la interfața dintre relativității și teoria cuantică.
Cauzalitatea se aliniază cu simțul natural al realității . Ne așteptăm să existe o cronologie naturală a realității noastre , cele două evenimente nu ar trebui să fie cauze simultane pentru fiecare. Ruperea cauzalității sfidează logica clasică , care rezultă în paradoxuri cauzale cu nicio soluție – simplu exemplu iconic fiind cazul în care un om călătorește înapoi în timp pentru a cunoaște rudele sau a vizita propriul bunic . Astfel, predicțiile fizice care rup legătura de cauzalitate intensă se confruntă cu un control – adesea considerate a fi artefacte teoretice care sunt probabil suprimate.
Din punct de vedere teoretic totul e posibil, dar rîmâne de văzut în ce măsură aceste călptorii ăn timp vor fi posibile, odată ce vom obține o înțelegere mai completă a diferitelor legături de protecție cronologică- ce au rolul de a motiva realitatea.
Sursa documentare : http://www.nature.com/, www.efemeride.ro, www.descopera.ro
Sursa foto : http://www.nature.com/,www.mobilissimo.ro
Prof.Dr Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național
