Motto: „Banii fac mulţumire, mulţumirea face bucurie, bucuria aduce sărăcie şi sărăcia face minte.”
– proverb aromân –
Tanti cerșetoarea, matale care ești puțin mai colorată la chip încât te recunosc de cum intri pe alee cu acel băț gros și încovoiat sub brațul drept, pe care îl folosești pesemne când cotrobăi prin tomberon sperând că în afară de borcane, cuie sau prezervative vei găsi și ceva de mâncare, faci ce faci și iar mă vizitezi… și odată cu mine, și pe vecinii mei de pe scara blocului. Însă prea puțini, printre care mă număr și eu, îți deschid, în ciuda faptului că ciocănești cu insistență în ușa de metal. Neavând alte opțiuni, și implicit o sansă mai bună în viață, să știi că eu te înțeleg, și nu te condamn. Fiindcă trăiești într-o țară în care foarte mulți cetățeni au rămas tot “in the box” din punct de vedere al judecatului ființei umane după culoarea pielii. Ești săracă, mai exact ești săracă lipită, și vrei să supraviețuiești, e firesc! Nu, matale nu ești ca alți concetățeni care în diferite locuri publice (în special biserici) se dau ologi, săraci și cu o droaie de copii de crescut, și care de fapt câștigă din cerșit mai mult decât câștigă cetățeanul obișnuit care muncește de-i ies ochii din cap pe plantația unui neica-nimeni (pe vremuri un simplu tractorist) care a făcut afaceri cu Statul român și care acum își permite să țină ridicat asupra acestuia biciul amenințător: “Muncește bă, sclavule, dacă vrei bani!” Nu, matale chiar nu ai niciun sprijin. Statul român nu numai că nu îți este sprijin, căci de fapt tu ai în el cel mai mare dușman! Și nu numai matale, ci și restul cetățenilor onești, muncitori și care caută să respecte legea, așa cum este ea: bună / rea. Plus firmele private, bineînțeles, vaci numai bune de muls după mintea Statului (degeaba) român, deși majoritatea dintre ele, săracele, au înțărcat de mult după atâtea biruri câte s-au pus pe capul lor…
Tanti cerșetoarea, nu mă mai căuta pe acasă pentru un leu… (Mai țineți mine sloganul acela: “Dați un leu pentru Ateneu!”? Fără comentarii…) Căci dacă nu mă crezi că nu am să îți dau mai mulți bani, îți arăt facturile din cutia poștală: Electrica, Engie, RCS & RDS, Vodafone etc. Și oricum, cu un leu al meu amărât, nu îți rezolvi matale problemele existențiale… Drept urmare, te rog, te implor să îmi urmezi sfatul: Mergi și caută Statul român la Biroul de Asistență Socială din cadrul Primăriei Constanța! Poate că ai noroc și dai de cineva pe acolo. Încearcă și matale… Vorba aceea: Încercarea moarte n-are! Eu când am fost acum mai mulți ani ca să vorbesc pentru un prieten (caz social) care a terminat Dreptul cu 10 tot la stat (degeaba) și vindea mărțișoare în fața magazinului Tomis Mall ca să-și câștige existența, nu am găsit pe nimeni, fluiera vântul… Și când te gândești că ei sunt plătiți din banii noștri, ai cetățenilor obișnuiți, muritori de foame dar cu conștiința legii care trebuie respectată orice ar fi… Și uite cum ajung iarăși la vorba (dureroasă) a lui Dragoș Pătraru de la “Starea Nației”: “Voi de ce n-aveți putere deloc? Fac ăștia ce vor cu voi, cetățenilor ce sunteți!” Genială replică, pe cuvântul meu!
