Motto “Fericirea este un fluture care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aseza pe tine. “ Nathaniel Hawthorne
Traditional in aceasta postare voi adopta ideea conform careia suntem o societate in care institutia şcolii încă nu şi-a propus să transforme cunoaşterea în înţelepciune, competiţia în colaborare, reţetele în modele personale, informaţia în instrument.
Teoretic in procesul de acumulare şi înţelegere, fenomenul mintii îşi formează şi emoţii dar şi structuri critice.In procesul educational orice copil care află lucruri descoperind cu pasiune, stimulat de întrebări şi curiozităţi active, angajat în căutări, abordări prin încercare, renunţări şi reinventări ale traseelor congnitive va creşte şi pe dinăuntru.Iar ceea ce nu se observa la prima vedere, copilul acesta dornic va purta o cămaşă a cunoaşterii, asemeni unui luciu de competenţă, în timp ce pe dedesubt, îşi va creşte, simultan, căptuşeala emoţională şi morală. Asta se va vedea din felul în care ştie să se poarte pe sine.
S-a văzut in istoria omenirii ca mulţi oameni deştepţi nu construiesc nimic. Cunosc o mulţime de intelectuali, cu nume publice, onorabile, fără impact al ideilor, în jos, către oamenii care îi privesc, în sus, cu respect. O mare parte din elita României pare la fel de decorativă ca notele de 10 din cataloagele noastre.
Oare de ce?
Nu cumva din „gloata” NE ALEGEM „oachesi”, „invartitori” si „baieti inteligenti” ce la prima vedere sunt cu noi, dar in secunda imediat urmatoare n tradeaza mai ceva ca Iuda Iscarioteanul?
Toate acestea parca tot le-am amintit si spus in atatea „episoade” ce s-au doritstrigate, alarme si totdata semnale puternice indreptate la varful acestui greoi si neinduplecat Sistem!
Sunt ferm convins ca, daca ne vom dori si vom avea credinta putem schimba orice!
Insa, atât timp şcolile noastre sunt surse de anxietate şi frustrare, noi toţi suntem părtaşi la un furt naţional de mii de ori mai dramatic şi mai la vedere.
Inchei cu speranta ca mai avem o ultimă resursă – copiii. O singură şansă de solidaritate şi voinţă naţională ar fi tocmai urgenţa noastră de a ne creşte copiii bine. Până nu rezolvăm aceasta, nu cred că vom putea fi luaţi în serios de nimeni. Ţările care şi-au reformat educaţia au făcut-o întotdeauna rapid, şi de pe toate fronturile, într-un reflex moral de rezolvare a urgenţelor. Chiar şi cele mai performante sisteme de învăţământ din lume sunt acum în plină reformă, una radicală şi axată pe fericirea copiilor şi relevanţa conţinuturilor.
Sursa foto : jurnalul.ro
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment