Criteriul National

Motto “Educaţia este o întreprindere de stat de produs ecouri.”Norman Douglas

Ideal ar fi ca educatia sa se faca pentru cresterea calitatii participarii omului la viata de zi cu zi, fie ea din familie ori societate.

In procesul educational se pot aborda lucrurile intr-o ordine inversa, stabilind chiar de la inceput ce anume ar trebui sa facem si uitam sa mai raspundem la  intrebarea de ce. Aplicand demersul corect la educatie si incepand cu intrebarea „De ce?”, putem identifica directia in care ar trebui sa mergem si motivele pentru care ar trebui sa abandonam orientarea curenta.

Educatia e doar o „moda” si o alergare pentru obtinerea performantei academice si diplome, rafinarea gandirii rationale (prin exercitii dificile la matematica) etc.Aceasta si inseamna de fapt competenta, care este formulata ca ideal educational, dar nu este inca bine inteleasa. Ea este inca socotita ca o performanta academica in diferite domenii ale culturii ori cunoasterii.Din fericire ea este si o nevoie intrinseca, conform studiilor recente a doua ca importanta pentru noi, imediat dupa nevoia de autonomie. Este firesc sa fie asa, fiecare ne dorim sa avem o participare de calitate la toate sistemele supraindividuale.In ultima instanta acesta este scopul pentru care a fost creata cultura – ameliorarea participarii omului la propria conditie, la interactiuni si la cultura grupului din care face parte.

Studiul operelor literare, a stiintelor reale ori sociale nu este un scop in sine ci in vederea ameliorarii vietii. Inca le mai studiem ca pe un scop in sine, nu in vederea cresterii calitatii vietii.Oamenii nu creeaza culturi de dragul promovarii culturii. Perspectiva  a transformat stiintele sociale in colectii de informatii din care subiectivul este eliminat desi acesta este motorul civilizatiei si cauza a tot ce se intampla in lume. Ca sa nu mai vorbim ce face aceasta abordare cu literatura.

De ce-ul care a sta la baza oricarei opere literare este ignorat pentru ca Sistemul insista sa studieze ce anume contine (personaje, actiuni), mai rar cum s-a scris (arta scriitorului) si deloc motivul pentru care s-a scris si ce urmareste el.

Orice creatie este o contributie la cultura de grup, care se face cu un scop – ameliorarea acestei culturi pentru ca ea ofera softul mental cu care lucreaza membrii grupului. Schimband in bine softul mental, se schimba interactiunile, devin mai agreabile si mai constructive. Doar asa se poate realiza evolutia. Ignorarea culturii de grup si a importantei acesteia face toate creatiile artistice si eforturile umane de tip cultural de neinteles.

Lipsa de educatie corecta si de cultura autentica ne impiedica sa distingem ca actiunile radicale cum ar fi de exemplu judecarea semenilor, catalogarea lor publica in  etichete ca fiind prosti, dusmani, contribuie la radicalizarea unor pozitii antagoniste care se detensioneaza numai prin conflicte ce urmaresc eliminarea fizica a adversarului (prostului, idiotului).

Si nu exagerez cu nimic atunci cand afirm ca numai in asemenea mod rezulta si se desavarseste ura de clasa (orientata acum cu deosebire spre politicieni, adversari politici etc)pana la izbucnirea conflictului. Dar, din punctul meu de vedere vinovati nu sunt doar cei care il poarta ci si cei care au stat la originea lui, care au intarit ura si autosuficienta combatantilor.Dar aceasta comporta o alta tema ce poate fi „tratata” separat

Si atunci, oare DE CE ar trebui sa vrem schimbarea educatiei? Nu cumva am devenit auto-suficienti si ne amagim mai mereu?

Ne dorim progres si vrem o viata cu pace, in care sa putem  trai fara a fi amenintati, ce se poate obtine numai printr-o educatia in slujba cresterii calitatii participarii tuturor la interactiunile cu semenii, nu punand omul in serviciul unor idealuri culturale de mult uitate. Sau, mai simplu zis, educatia trebuie sa serveasca omului, nu omul educatiei.