Motto „Tot ceea ce este intre paranteze este de obicei ignorat.” Edward A. Murphy -Legile lui Murphy despre invatamant
In acest articol va voi prezenta „la rece”, obiectiv anumite aspecte ce tin de o latura stiuta, dar deseori „uitata” in mod intentionat.
In toate tarile lumii, preocuparile privind problema educatiei si invatamantului sunt de mare actualitate, vizandu-se reforma scolii pentru a putea face fata mutatiilor spectaculoase din viata in societatea aceasta postmoderna.
Oricine cunoaste sistemul public de invatamant si are un anumit nivel optim al discernamantului poate sa marturiseasca faptul că mecanismul din şcolile publice este unul ideologizat şi ideologizant.Atentie, nu incerc sa fac jocuri de cuvinte ci particular “n” lipsa din familiza lexicala a notiunii de “ideologie” se refera tocmai la sensul obedientei fata de elitele politice influente ale timpului, fata de guvernele si, eventual, fata de toate grupurile de interese dominante.
Pe ce anume ma bazez pe aceasta afirmatie? Simplu si succinct va voi arata ca, pana si o analiza sumara a programelor şi manualelor scolare de istorie poate releva acest lucru. Problema fundamentala a invatamantului public consta însă, în esenţă, în utilizarea unor mijloace agresive de promovare a ideologiei convenabile.
Dand astfel contur acestui cadru, vreau sa reamintesc fiecaruia ca, odata cu preluarea “grelei mosteniri” si prin controlul ofertei educationale a scolilor publice sau private se creeaza cadrul propice “reformarii” la nivel superficial cat şi, prin obligativitatea urmarilor unui astfel de invatamant prin “produsele” rezultante.
Si acum sa trecem la un alt nivel al retoricii, deoarece am lamurit “datele problemei” fara a gasi antidotul perfect. Dupa cum se cunoaste, sistemul educational public- despre care se obisnuieste sa se afirme că este gratuit- ar fi de fapt sustinut prin fonduri prelevate prin taxe. Ce surpriza, stimabililor, nu-i asa? Eh, si aici mai am de facut o mini-corectie : dupa cum”statul ne vegheaza si ne vrea Binele”, tot asa taxele sunt cat se poate de…obligatorii. Aici avem o prima forma de agresiune. Din punctul meu de vedere este ca şi cum cineva ar incheia sub o amenintare continua orice fel de contract. Mai mult decat atat, de la plata taxelor nu sunt exclusi cei care nu beneficiaza de oferta scolilor publice – cei care nu au copii, cei care prefera o scoala privata etc.
In al doilea rand, urmarea unei scoli publice sau a unei scoli acreditate de stat este obligatorie. Am putea spune, prin urmare, nu numai că incheierea contractului este facuta sub amenintare. Nu numai ca cel fortat sa semneze, sa incuviinteze contractul este practic obligat sa plateasca un serviciu, indiferent daca il vrea sau nu; absurdul situatiei este chiar mai mare: el trebuie sa consume un anumit tip de serviciu, indiferent dacă îi face placere sau nu.Privind astfel lucrurile, observatia lui M.N. Rothbard, conform careia „scolile publice au mai degraba rolul unei închisori decât rolul de a împlini educatia tinerilor „, apare perfect justificată.
In al treilea rând, licenţele acordate şcolilor private se dau în anumite condiţii: dacă acestea au aceeaşi programă şcolară precum cea a şcolilor publice sau, cel puţin, una agreată de guvern (minister etc.). Dacă până acum am arătat că a fost încălcată libertatea de a nu încheia un contract, acum este încălcată libertatea de a încheia un contract şi intrarea liberă pe piaţă a celor care au o ofertă educaţională diferită de cea agreată oficial.
In al patrulea rând, accederea ca profesor fie într-o şcoală publică, fie într-un privată este condiţionată prin lege de formarea sa într-o şcoală de stat sau într-una acreditată de stat. În felul acesta uniformizarea ofertei educaţionale este o consecinţă aproape sigură.
Ca o scurta concluzie pot aminti ideea ca in Romania, „reforma” invatamantului se desfasoara de mai bine de 60 de ani, intr-un permanent haos, fapt ce a afectat profund nivelul de cultura generala si de orientare a populatiei, chiar de specializare intr-un anumit domeniu rezultand efecte dramatice asupra calitatii generale a vietii.
Susa foto : www.wall-street.ro












There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment