februarie 26
02:16
2016
Un altfel de…bilanţ!
Stimate domnule director fondator Cârnu Daniel,
Această scrisoare cu caracter deschis se dorește a fi un document oficial.Iar acest punct de vedere este unul comun,deoarece majoritatea redactorilor și-au exprimat în mai multe rânduri decepţia faţă de maniera de management al acestui produs,al acestui proiect de new-media pe care l-aţi dorit să iasă pe piaţă.
De-a lungul ultimelor luni, în toate acţiunile pe care ziarul independent de opinie şi atitudine Criteriul Naţional le-a întreprins,s-a observat o anumită direcţie şi creştere din punct de vedere al organizării cât şi al ideilor.
Am ajuns,chiar dacă nu am avut finanțare, cu destul de multă bună-credinţă şi bunăvoinţă pentru a ne dedica atât muncii de birou cât şi celei de teren.
Mai mult decât atât, cu câteva luni în urmă, datorită unor situaţii pur subiective şi în care, fără voia noastră am fost etichetaţi şi catalogaţi de către unii jurnaliști, aproape batjocoriţi ,am fost nevoit să luptăm cu tot felul de adversităţi.Iar dumneavoastră nu ați putut formula vreun punct de vedere oficial,tot noi fiind nevoiți să suportăm și să oferim scuze celor care ne-au desconsiderat…
Dar,am trecut cu vederea acest lucru,considerând că munca dumneavoastră este mult mai prețioasă și importantă în raport cu situația conflictuală generată la acel moment…
Însă,din acel moment am cam început să înțelegem felul în care dumneavoastră conduceți această entitate denumită Criteriul Național.
Pe lângă lipsa aproape constantă de oameni şi de resurse, la fiecare etapă pe care am traversat-o în acest an calendaristic am avut parte de oameni minunaţi, entuziaşti dar şi de cei care mi s-au pus împotrivă. Cei mai mulți cu gândul și cu vorba.
Nu este cazul să vă mai aducem aminte despre faptul ce se leagă de promisiunile deşarte referitoare la aducerea „nenumăraților redactori” cu care aţi fi negociat şi pe care i-ați fi convins și totodată i-ați fi adus printre noi…Da ,stimate domn-ei există dar …lipsesc cu desăvârșire!
Nu trebuie să vă reproșăm la infinit,deoarece,trebuie s-o spunem ca mulți dintre noi nu au deloc contracte încheiate din punct de vedere legal.Sau alții, află detalii despre contracte,numai atunci când au avut de suferit în urma unor acte de vandalism,precum cel suferit de către tânărul redactor șef Daniel Mihai (titulatura fiind impusă pentru a-l impresiona și îndeosebi pentru a justifica cele trei articole impuse,ca normă zilnică) în luna iulie 2015…
Bineînțeles,nu am reușit să reacționăm nici atunci,deoarece am considerat că tocmai relațiile de încredere și prietenie pot da rezultate…Dar se pare că ne-am înșelat!
Poate de aceea se explică dezinteresul masiv promovat în rândul celor aduşi imaginar de dumneavoastră în a scrie şi a mări platforma ziarului…Poate numai aşa se impune un anume tip de comportament laissez-faire, pe care, de fiecare dată, în puţinele şedinţe şi intâlniri am reuşit să-l detectăm , oarecum surprinşi!
Dar, să nu devenim acum atât de hotărâţi în a vă aduce la cunoştinţă noianul de neîmpliniri, de promisiuni neonorate cu care efectiv 11 luni de zile aţi reuşit să menţineţi vie această platformă!
Mai este oare cazul să vă aducem aminte că mai tot timpul am fost ţinta unor critici virulente? Mai mereu am fost arătaţi cu degetul ca fiind aşa şi pe dincolo, dar atunci cînd am lucrat cu oamenii, am avut chiar exclusivităţi cu anumite personalităţi din lumea artistică.
Un moment cu totul special a fost acela petrecut pe toată durata Festivalului Internaţional George Enescu din luna septembrie 2015, acolo unde un tânăr profesor doctor de vioară entuziast a scris 44 de cronici veritabile, o parte dintre ele fiind preluate şi oferite şi de către ziarul festivalului editat de Adevărul.
Când nu câştigăm, avem acea mulţumire a lucrului realizat cu sufletul, pentru binele celor care ne citesc, ne comentează, interacţionează etc. Când câştigăm, poate e vorba doar de un plus de valoare, de notorietate, deoarece bugetul acestui ziar este sublim dar lipsește cu desăvârșire…
Nu este chiar frumos,dar este bine să v-aducem aminte că fiecare din membrii acestui corp redacţional au făcut muncă voluntară și nu au putut nici în prezent să fie apreciaţi, remuneraţi sau felicitaţi de către dumneavoastră,domnule fondator al acestui ziar independent de opinie şi atitudine…rămas tot în stadiul de a fi online!
Bineînţeles, unii dintre noi se află la început iar acea metamorfozare, acea ucenicie în acest frumos domeniu de activitate a constituit un lucru de neuitat, benefic! Creşterea exponenţială în valoare, cât şi realizarea de parteneriate, de cultivare a anumitor relaţii interumane au fost realizate cu mai mult sau mai puţin succes exclusiv de către fiecare în parte.
…
Nu trebuie să mai cădem pe panta sentimentalismului.Totuși,ne aducem aminte cu nostalgie faptul că, la început , în primele luni, când am deschis şi am luat contact cu ceea ce se întâmplă în fenomenul jurnalismului, în new media au fost eşecuri, iar intensitatea criticilor a crescut din partea cititorilor, cărora le mulţumim că au fost mereu atenţi şi au reacţionat exemplar .
Fără să avem pretenţii nejustificate, fără să ne considerăm atoatecunoscători, dar depăşind cele două- trei luni critice, am rezistat şi practic colectivul ziarului nostru a fost reîmprospătat, deoarece datorită implicării şi inteligenţei, dăruirii redactorilor şi în special ale tânărului domn Daniel Mihai, o mulţime de invitaţi, de personalităţi au avut onoarea de a se exprima, de a posta şi de a asigura un standard care, treptat treptat ,sperăm să fi crescut.Nu vrem să-l lăudăm în exces, dar trebuie să admitem cu toţii faptul că a fost singurul care aproape zilnic s-a documentat, a întreprins muncă susţinută şi cel mai important a reuşit să ţină acest val de nemulţumire în parametrii decenţi!
Însă de azi înainte, nu cred că mai avem ce accepta! Şi, vrem în cuvinte simple să vă arătăm un alt aspect!
După cum ştiţi, ziarul a apărut din dorinţa expresă a dumneavoastră şi s-a dezvoltat prin acea efervescenţă a unor spirite, a unor intelectuali, deoarece mulţi dintre redactorii acestui ziar online independent de opinie şi atitudine au meserii liberale, fiind studenţi aflaţi la a doua facultate, fiind profesori, fiind arhitecţi, fiind artişti sau oameni de presă…
Dacă nu vă vine a crede,de la câțiva cititori am ajuns acum la peste trei mii,cu zeci de comentarii și distribuiri de articole etc
Dar oare contează pentru dumneavoastră acest lucru? Şi nu vă întrebăm deloc retoric…
Nu vrem să vă zdruncinăm existența sau să vă producem vreun stress suplimentar.De aceea,suntem convinși și hotărâți că în cel mai scurt timp,povestea să aibe un final.
Nu este poate elegant și nici deontologic să ne exprimăm prin intermediul acestui document,dar comunicarea cu dumneavoastră în ultima vreme a avut mari lacune.
Revenind, ca şi în viaţă au fost multe momente tensionate, de cotitură. Au existat chiar atunci când aveam impresia că totul decurge conform unei aşa zise rutine sau chiar când trăiam cu impresia că politica şi unghiul de vedere al acestui ziar nu deranjează pe nimeni…Nimic mai fals!
Am început să fim criticaţi că nu ne pricepem, că nu suntem precum alţii- ” profesionişti”, că nu avem ce anume căuta sau chiar a ne acuza că am sluji anumitor cercuri de influenţă mai mult sau mai puţin cunoscute!
În a demonta toate acestea, vin doar cu un singur argument! Dacă, preţ de aproape 11 luni nu am reuşit să ieşim în varianta printabilă, nu avem propriu zis un sediu, o redacţie iar cei care scriu şi se dedică o realizează din convingere , din pasiune…atunci poate că vă veţi da seama perfect cum anume stă situaţia şi mai ales cine suntem noi cu adevărat!
Legat de stilul de muncă – eram criticaţi că nu ştim să ne trăim viaţa, că unii chiar muncesc prea mult şi că totul este în zadar, deoarece doar ţelurile şi visele,eforturile unora care îşi sacrifică zilnic multe ore, atât în faţa device- urilor dar şi în muncă pe teren….nu s-au materializat, iar din jurul nostru, parcă din priviri ne spuneau ca am fi doar nişte naivi, am lucra pe degeaba (fapt cu totul ieşit din comun în actuala stare a societăţii ) şi, chiar dacă mulţi au meserii respectabile, nobile…am cam uitat de unde am plecat, cine suntem cu adevărat …şi ce anume vrem de la lume!
Când am scris primele articole, referitoare la sfera socială, politică sau cea culturală, criticile s-au intensificat din nou.Bineînţeles că nu ne-au descurajat iar, stilul fiecăruia dintre redactori s-a şlefuit, s-a îmbunătăţit!
Nu scriem deloc fără să transmitem mesajele noastre! Nu scriem deloc fără sens şi totodată nu scriem doar cantitativ ci, considerând că tocmai calitatea trebuie să primeze am decis ca pe viitor, dacă nu vor fi respectate anumite condiţii minimale să renunț.
Dacă nu vor fi aduşi şi alţi membrii, alţi colegi, dacă nu vom avea un anumit spaţiu şi, cel mai important , dacă toată munca depusă de către domnul „redactor şef” ce a dus pe umerii săi cam tot ceea ce înseamnă Criteriul Naţional, ATUNCI CU SIGURANŢĂ CĂ tocmai această frumoasă poveste, în care unii au investit pasiune, energie, nopţi albe, bani prin prmovare directă pe platformele sociale …POATE LUA SFÂRŞIT!
NENUMĂRATELE DEZAMĂGIRI ŞI PROMISIUNI DEŞARTE nu sunt decât alte argumente care întregesc această listă de nemulţumiri pe deplin justificate!
Pentru că în viaţa noastră criticii au fost mereu în spate şi ne-au şoptit constant ce facem prost şi ce ar trebui să schimbăm, dorim să le spunem câte ceva. Fără să avem pretenţia de a le da vreodată lecţii, deoarece nu le-am învăţat chiar pe toate, ne înarmăm în continuare cu această mică şansă- SPERANŢA!
Critica este unealta celor care nu sunt multumiţi de ei înşişi. Actrița Rossana Arquette spunea: „Critica celor din jur mă rănea îngrozitor.
Din păcate majoritatea acestor oameni erau artişti frustraţi care criticau arta celorlalţi pentru ca ei înşişi nu puteau crea.Este un mod dezgustator de a fi. Cred ca se simţeau groaznic în interiorul lor.”
Când eram la început…
… cele mai dure critici despre articolele noastre le-am primit de la oameni care voiau să scrie şi ei si nu aveau curaj. De la autori consacraţi am primit doar încurajări.… cele mai dure critici despre modul cum prezentăm publicului nostru le-am primit de la oameni care nu ar fi auzit despre noi şi nu ar fi citit măcar un articol-două. De la cei care ne citeau şi-n continuare sunt alături de noi am primit doar încurajări, felicitări…… cele mai dure critici despre cum îmi coordonez viaţa le-am primit de la oameni care nu aveau de a face cu vreun dram de sinceritate, dar voiau şi ei şi chiar şi au permis să ne catalogheze, să ne calomnieze în repetate rânduri, numai așa ca să pară ei învingători şi stăpîni pe situaţie… De la foarte puţini am primit acea susţinere morală şi în situaţii delicate, în care ne am expus sau am fost nevoiţi să spunem şi să descriem lucrurile,într-o manieră directă,fără echivoc.Dar acum, să nu ne ridicaţi vreo statuie sau să treceţi să ne compătimiţi!
Critica întotdeauna va fi acolo dacă vom înainta!
Fiecare acțiune pe care o facem, fiecare pas pe care îl urmăm, fiecare vis – va deschide un cor de critici. Este inevitabil. Criticii vor fi acolo si ne vor urma, chit că sunt apropiaţi de-ai noştri, familie chiar, sau pur şi simplu oameni care nu au legătura directă cu cine am fi noi…
Este decizia dumneavoastră daca ne veţi asculta sau nu. Dar în momentul în care ne veţi arăta acestea, nu veţi face decât sa vă opriţi din drum și sa deveniţi unul dintre „prietenii noştri”.
Aristotel spunea:„Există un mod de a evita critica: fă nimic, spune nimic şi fi nimic.”
Vorba aceasta adaptată vremurilor cred că sună mai bine în limba engleză:”If you have nothing nice to say, say nothing at all.”
La finalul acestei expuneri, cu toată deschiderea existentă, din acel bun simţ care mă caracterizează, îmi exprim acea îndoială asupra activităţii noastre, sau asupra impresiei oamenilor care ne vor ţine minte pentru lucrurile bune pe care le-am lăsat în urma.
Criticii vor avea dreptate mereu atunci când, doar dacă ne vom opri şi le vom da ascultare.Pentru că atunci suntem aidoma lor, aceia care doar demolează şi nu construiesc punţi, nu observă copacii din cauza pădurii sau nu apreciază munca susţinută voluntară, deoarece tocmai iubirea de arginţi este cea mai de preţ valoare a lor…
Totuşi, să nu încheiem şi noi într-o notă atât de pesimistă! De aceea, întreg corpul redacţional, cu acea bunăvoinţă, prin intermediul acestei postări cît şi al viitoarelor luări de poziţii, îl roagă frumos pe domnul Cârnu Daniel, directorul fondator să ia act asupra tuturor celor scrise şi , fără să cer termene, să fixeze personal contracte de publicitate, generatoare de finanţe, să încheie parteneriatele mult promise cu instituţiile din oraşul Constanţa şi să aprecieze, dacă se poate munca celor ce scriu, celor ce întreţin fluxul de ştiri, munca celor ce vă asigură cu siguranţă un capital de încredere şi chiar un anumit statut în societate!
Astfel, fără a deveni impertinent,cu acea celeritate cerem să se rezolve cât mai repede cu putinţă deoarece, în asemenea condiţii, pasul spre resemnare şi renunţare este aproape inevitabil!
Şi vă rog să ţineţi cont de faptul că în acest moment există dorinţa ca trei dintre redactori să părăsească definitiv şi irevocabil această platformă de new media. Iar acest lucru ar dăuna şi nu credem că ziarul acesta va rezista prea mult în aceste condiţii!
Aşteptăm cu viu interes atât un răspuns cât mai ales fapte concrete, dacă veţi dori să mai colaborăm.
Prof.Dr Daniel Mihai Criteriul Naţional
