,,În data zile de 20 decembrie 2015 mă deplasam cu autoturismul în oraşul Constanța pe bulevardul Aurel Vlaicu dinspre Mamaia în direcția Obor. În jurul orei 14:20, în dreptul stației Raja,pe neaşteptate îmi sare în fața masinii un tânăr îmbrăcat în negru. Cu o manevră disperată reușesc să îl evit și nu mi-a venit să cred că a continuat un slalom periculos printre mașini într-o zonă în care regimul de viteză este de 70 km la oră. Am întors mașina repede la giratoriul Ştefăniţă Vodă și am oprit in dreptul lui. Miraculos a ajuns nevatamat pe partea estică a bulevardului unde se ținea de gard plângând. Era într-o stare foarte avansată de ebrietate dar în câteva secunde l-am convins să se urce în mașină.După câteva momente de uluire, am sunat la 112 unde am anunțat situatia lui periculoasă. Cu greu înţelegeam din ceea ce încerca să spună,deoarece plângea şi nu puteam să depistez care este motivul gestului său. Nu știu de cât timp făcea slalom printre mașini, dar mai mult decât evident că se afla de ceva vreme în zonă și că nimeni nu s-a oprit să vadă ce se întâmplă cu el. Probabil că oamenii erau mult mai preocupați să ajungă la supermarketurile din zonă.
În clipa în care am pomenit de poliție și salvare a inceput aproape să țipe disperat, așa că am încercat cu calm să ajung cu el la spital ,nefiind foarte conștient de poziția noastră în oraş. La spital, mi s-a spus că nu poate decât sa îl consulte.cu chiu, cu vai a ajuns și un echipaj de poliție după noi care își notase greșit numărul meu de telefon de la operatorul 112. Reactia polițiștilor (poliția națională) mă scuteşte de orice fel de comentariu: ,,nu avem ce să-i facem, nu vezi că-i beat, ori drogat. Este treaba primăriei, a poliției locale” ?!
Am stat vreme de aproximativ două ore impreuna cu Valentin. În acest timp a mâncat, a băut apă și mi-a povestit tragedia separării de femeia lui cu care are doi copii. Ne-am despărțit în apropiere de Sala Sporturilor,a rămas să se mai odihnească în parc pe bancă ca apoi să ajungă spre locația sa având numărul meu de telefon scris pe o hârtie.
Luni am fost plecat din localitate sprijinind cu un transport acţiunea Crucea Roșie în mai multe locații, dar am telefonat cu el și marți ne-am întâlnit încercând să-l ajut. Am mers la Primărie si Arhiepiscopie – dar n- am aflat niciun fel de sprijin.
Valentin are nevoie de o cameră măcar 2-3 zile pentru a se odihni și a se spăla.Iar minimul de confort ce l-am oferit a fost faptul că am reuşit preătindu-i deja o geantă de haine. Am telefonat a doua zi la cabinetul interimarului Făgădău și conducerea Crucea Roșie Constanța (unde sunt membru ), dar am avut acelaşi răspuns: ,,apelați Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului” unde mi s-a confirmat de asemenea ca nu se poate face nimic, deoarece se ocupă doar de copii nevoiași sau persoane mature cu certificat de handicap” mai relatează arhitectul și activistul Andrei Chivu pe rețelele de socializare.
În 2015 în mijlocul unui oraș de 300 de mii de locuitori „civilizați”, Valentin de 27 de ani, crescut în orfelinat, foarte coerent și cooperant zace pe străzi în frig căutând liniștea măcar într-o cutie cu bere în timp ce conducerile instituţiilor de stat, a societăților și asociațiilor umanitare ciocnesc poate o șampanie de sfârșit de an fericiți că au încununat cu succes un an de activitate în aşa proclamata …civilizație.
Sursa foto google.com – ilustreaza o intamplare cel putin lafel de periculoasa ca cea descrisa in textul de mai sus
UPDATE 1: 25 decembrie2015 – ora 22:30 – Valentin a primit haine curate, medicamente pentru ranile de la picioare si un bilet de tren pentru Iasi in aproprierea caruia se afla Localitatea Liţcani acolo unde o matusa de-a lui locuieste – continuare in articolul: dupa-patru-ani-in-canal-si-multiple-tentative-suicidale-in-tren-spre-familie-de-craciun
UPDATE 2: 26 decembrie2015 ora 09:30 – Valentin a ajuns la Iasi si se deplaseaza catre comuna Liţcani
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte autorului pentru acest document şi totodată va urmări îndeaproape evoluţia acestui caz.
