Cu siguranță că aţi auzit sau aţi observat pe unii care au capacitatea de a reproduce un ritm, sau au acea abilitate de a urmări ritmul şi de a face mişcări sincronizate în funcţie de o anumită secvenţă de “zgomote” mai mult sau mai puţin simetrice.Dar totuşi v-aţi întrebat vreodată cum anume a evoluat ritmul din punct de vedere muzical?
Având statutul de melomani dar și muzicieni, totul pare a fi de natură firească. Cu toate acestea, există anumite momente în care putem experimenta stări, senzații.
Din punct de vedere al psihicului, influența ritmului nu este doar o simplă conjunctură. Drept aceea, vă propun un inedit experiment!Nu trebuie decât să inchidem ochii și să ascultăm ritmul celor care performează pe scenele de concert. Puteți să-l catalogați ca fiind un exercițiu recomandat tuturor.
În altă ordine de idei, este de-a dreptul uluitor și profund, deoarece ne putem opri pentru un moment și avem astfel posibilitatea de a examina cum ritmul, intonația, vocea sau muzica se contopește și totodată asigură fluență, logică și îmbină actul artistic într-un tot armonios!
Bineînțeles că acest exercițiu nu ar trebui să rămână doar un banal experiment, deoarece de la cei mai versați până la cei care au o mai mică tangență cu muzica de bună calitate, fiecare posedă această capacitate de a asculta și de a simți muzica.
Mergând cu ideea mai departe, îmi asum faptul că nu este cazul să realizez grafice, statistici sau alte lucruri asemănătoare deoarece tocmai pulsația, ritmul este factorul coagulant în care, fără să ne dăm seama asigură acea notă de prospețime, acea componentă diferită oricărei compoziții muzicale. În acest mod putem chiar reuși să percepem universul muzical și să- l „racordăm ” fondului nostru sufletesc, asemeni poveștilor, trăirilor, senzațiilor etc.
Am observat de-a lungul timpului modalitatea în care melomanul ia parte la un spectacol. Am rămas plăcut impresionat de concentrarea unora sau chiar de acel fior extatic al altora sau chiar acea lejeritate sufletească , o condiție primordială , de-a dreptul crucială în procesul superior al ascultării și înțelegerii vieții.
Nu trebuie să vă descriu în detalii deoarece la sfârșitul fiecărei părți, secțiuni, etc – totul se transformă. Evoluția ia forme complexe, totul pornind logic și firesc de la ritmul continuu al temei fluxului melodic până la prezentarea detaliată, augmentată sau întreruptă a evenimentelor sonore ce reprezintă tocmai „faptele”, ceea ce incită ascultătorul!
Am putut înțelege mult mai mai bine cum un anumit ritm deosebit poate diferenția o compoziție, în funcție de alți parametri dar totuși am observat și cât de diferit reacționăm la aceasta combinație de ritmuri specifice muzicii secolelor al XX lea sau chiar cele din perioada postmodernă.
Fără niciun fel de exagerare, unii au recționat apatic, alții aveau anumite mimici interesante, foarte puțini au ajuns să se miște în acel univers sonor prezent și expus pe scenă. Bineînțeles, fiecare are libertatea de a acționa, de a se informa și de a se educa, deoarece actul artistic presupune toate aceste calități însumate .
Referințele muzicale nu reprezintă nimic nou pentru un fin observator. Specialiștii sunt cei care au acea funcție de a transcede acel produs finit oferit de artist! Tot ei își pun funcțiile cognitive și sufletești pe aceeași lungime de undă, eliminând preconcepțiile sau acele sonorități mai aspre imaginate,înainte de a avea șansa sau curiozitatea de a asculta respectiva bucată muzicală.
Tocmai discordanța cu ritmul întregului act creator se elimină din start, iar ritmul este cel care ajută la decodificarea poveștii, a compoziției.Dar, de când artiștii bat ritmul, sonoritatea interioară are acea plus valoare ce asigură pe toată durata desfășurării acelui act artistic,tocmai ca rezultatul să fie încununat de succes.
Ca într-un adevărat puzzle, ritmul repetat cu o anumită obstinație este la fel de eficient ca un refren muzical iar propozițiile muzicale pot curge pe „pagină”, adică acel produs finit, având influențele stilistice dintre cele mai diferite!
Pare un lucru fantastic,dar numai aici intervine personalitatea fiecăruia dintre actanți, indiferent de statut,de pregătire sau de bun gust! Dar,vorba latinilor…”de gustibus non disputandum!”
Melomanii participă afectiv într-o anumită marjă, dar tot ei pot amplifica o anume dinamică a unei muzicalități.Stările sufletești cât și cele mentale pot crea universul dintre creator-interpret și receptor,îndeosebi prin acțiunea asupra volumului psihologic pentru emfază sau subtilitate.
În același mod în care un muzician face trecerea de la sunetele blânde, în pianissimo, către profunzimea și tăria celor din fortissimo, combinate cu senzații ce au rezonanță de tunet, sau cu exemple dramatice-totul ține de imaginar.Artiștii pot menține cadența pe care o doresc în această teorie a interpretării oferită, spre deosebire de creațiile muzicale, care presupun o modificare a întregii structuri pentru fluiditatea ansamblului.
Sursa foto 1music.ro ,bratok.biz
Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional
