Criteriul National

 Motto -„Istoria este cea dintai carte a unei natii! ”  Nicolae Iorga

                                                    ATENTIE!

ACEST DOCUMENT SE ADRESEAZA EXCLUSIV TUTUROR CELOR CE POT GANDI RATIONAL SI POT FACE CONEXIUNI! TONUL ACESTUI DOCUMENT SE DORESTE A FI UNUL CONFESIV,  MILITANT DAR SI SENTIMENTAL!

Daca am privi cu mai mare luare-aminte am avea acea scanteie, acea clarviziune  atat de necesara, atat de benefica, acea pornire spre a intelege unele dintre evenimentele ce s-au derulat cu o viteza de-a dreptul ametitoare. Istoria nu cunoaste opriri, „puncte moarte” sau perioade in care omul sa le fi…manageriat mai bine sau mai putin inspirat!

Toata aceasta cavalcada plina de situatii care mai de care mai intrigante ne creioneaza acest lung si tulburator „film” in care noi, ca popor evoluam. Mai mult decat ne-am fi dorit, fiind „ajutati” de factorii externi ce ne-au dorit „binele”, „progresul” si „independenta” (economica, statala etc) am ajuns in prezent sa promovam in functii de conducere numai „romani” adevarati, numai „competenti”, numai „patrioti” ce pun la inceput de drum sintagme sforaitoare precum „interesul national”. Iar, profitand de bunavointa si lipsa noastra de reactie sunt si joaca teatru oriunde, oricand, nefiindu-le teama sau jena!

Acum, as dori sa ne intoarcem in timp. Deoarece aceste vremuri seamana izbitor de bine cu perioada de dupa anii 1990, atunci cand „s-a pornit morisca” acestor „baieti destepti” si am avut „sansa” de a ne „destepta” cu ei…

Se povestește că, în vremurile vechi, oricare era acela care conducea destinele țării românești, alegea să fie ajutat de un grup de oameni (înțelepți, de cele mai multe ori bătrâni), oameni independenți care reprezentau vocea poporului în fața celui ce domnea.

Odata cu trcerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat.Dar nu de tot… România a trecut peste o dictatură îndelungată a unei singure voci, aceea a lui „Geniu-Imparat”- a lui Ceaușescu, pentru ca din 1990 încoace să fim conduși de dinastia câtorva zeci de șmecheri și a tuturor complicilor , a tuturor acoliților lor  asa cum v-am mai relatat cu alte ocazii!

Rand pe rand, „tovarasi” ca de-alde Iliescu, Petre Roman,Vacaroiu, Stolojan,Ungureanu, Tăriceanu, Geoană, Băsescu și mulți alții au fost acolo, în fruntea țării predicandu-ne si tinandu-ne in loc atata timp!

Totusi ,imediat după Revoluție,dupa ce acei tineri si copii nevinovati au murit pentru un ideal, ei ne sfideaza si ranjesc mefistofelic, bucurandu-se de „liniste si de pace”, chiar instruindu-i pe „copii lor” spirituali ce doresc sa faca mai mult rau decat seniorii, la un loc!

Nici nu mai incape vorba sau aluzia ca oriunde si oricum ii poți vedea și acum, dacă nu personal, măcar prin urmașii pe care au avut grijă să-i lase în locul lor, evident, nu pentru binele românilor ci pentru a rămâne conectați la surse, la robinetul de bogatii al acestei țări.

Din 1990 încoace suntem conduși de grupul acesta de ” băieți veseli”, de autentici farseuri,de incompetenti insa plini de lacomie, de interese si venin care au politizat tot ce mișcă pentru a asigura un control strict asupra banilor noștri cu care-și îngroșă conturile din străinătate, deși, cel puțin la nivel teoretic, lucrurile par că încep să se schimbe.

Lecțiile trecutului recent și mai puțin recent sunt destul de sangerande, chiar dureroase, dar pline de învățăminte. În ultimii 25 de ani, sub pretextul luptei anticomuniste, orice tentativă de a reconstrui o inițiativă politico-socială destinată apărării drepturilor celor a căror singură sursă de prosperitate este munca și numai munca, a fost înăbușită cu duritate de către forțele reacționare cocoțate la putere prin înșelarea continuă a așteptărilor populației.

În spatele retoricii anticomuniste și sub pretextul denunțării anumitor neajunsuri reale( din perioada 1948-1989) , s-a ascuns o tentativă clară de distrugere a tuturor câştigurilor sociale realizate de poporul român nu de ieri, de azi, ci încă din secolul deşteptării sale naţionale – adică din secolul XIX.

Tot dezastrul din ultimii 25 de ani s-a putut produce pe fondul confuziei valorice ce a urmat momentului 1989. Politicienii cocoțați vremelnic în funcții de răspundere au profitat de naivitatea populației și au corupt masiv generația precedentă.

În ultimii 25 de ani s-a distrus într-un mod arbitrar si sistematic industrii în care România avea tradiţie de câteva secole. S-au distrus mai bine de 8 milioane de locuri de muncă. Poporul a fost îndemnat cu cinism să-şi găsească fericirea pe meleaguri străine, să-şi părăsească ţara.

Aduceti-va aminte de aceste lucruri si nu le ignorati, nu le uitati deoarece acele declaratii pe unii dintre Dumneavoastra v-au marcat…

Conform datelor ultimului recensământ, România a pierdut 20% din populație comparativ cu 1989. Pentru politicieni, românii plecați de acasă de nevoie nu înseamnă drame, sudoare, lacrimi, muncă, durere, ci sunt simple cifre a căror „valoare” este măsurată ca valoare a „remiterilor” în PIB.

Când remiterile celor numiți ironic „căpșunari” cresc imi inchipui ca e o veselie mare la Guvern, la Banca Națională, la Președinție, la Parlament. Imi si imaginez cum anume se desfac sticlele de șampanie.

Atunci când scad, e tragedie. Tragedie pentru politicienii corupți și acoliții lor, firește, care știu că le scade una dintre sursele principale de venituri cat si „masa de manevra” atat de necesara in anii electorali…

Iar aceasta poveste se prelungeste agonizant…România se află nu doar la periferia geografică a Europei, ci și la cea economică și socială.

În construcţia europeană contemporană, rolul României pare a fi acela de simplu rezervor de forţă de muncă ieftină, cu scopul precis de a pune presiune asupra revendicărilor legitime ale oamenilor muncii din ţările occidentale, al căror standard de viață este văzut de forțele reacționare paneuropene ca fiind „prea ridicat”.

Pe final as dori sa ma intorc, din punctul de unde am pornit, invocand acea scanteie, acea pornire atat de imperios necesara! Nu cumva tocmai constiinta ar fi tocmai  cea care ne invata, odata ajunsi la maturitate, sa fim echilibrati?

Poporul roman a ajuns la maturitate. A fost tratat atat de josnic, atat de inuman, atat de parsiv! A fost maltratat, a fost mintit, a fost batjocorit, a fost calcat in picioare.. A fost descurajat, spunandu-se ca nu este vrednic, ca nu se poate compara niciodata cu alte popoare…

A uitat de valorile sale, dar in ultimii ani a inceput sa se trezeasca.Consider ca pentru toti acesti „baieti destepti” cunoscuti si necunoscuti publicului larg le-a cam sosit ceasul!

Dar, va rog sa nu cadeti in disperare! Pentru toti acesti tradatori si corupti va veni si acea Justitie Divina! Sunt ferm convins! Dumnezeu ne-a dat aceasta Cruce o perioada sa o purtam! O perioada limitata, as indrazni sa cred!

De aceea, cred ca e de datoria noastra , a tuturor celor ce pot gandi si simti si nu au capacitatea de a sta pasivi, asistand la „spectacolele” lor!

Pana atunci, in asteptarea acestui moment ar trebui sa ne  TREZIM LA REALITATE ,cu acea vointa si credinta ce ne-au scapat de toate relele pe parcursul Istoriei!!!

Surse foto : http://malus-dacus.blogspot.ro/