Mă, fraţilor, bine-a zâs cine-a zâs, nu te potrivi muierii! Poale lungi şi minte scurtă, ce mai… Păi da, că Veta, nici una, nici două: „Du-te, Mărine, la târg să vinz’ curcanu’, să-l vinz’, zâce… Cu ce iai pe el, cu ce-om mai avea pe-aci, om face de-un porc!”
Bă, şi cum vă spusăi, era-ntr-o zî de joi şi hop! şi io cu curcanu’ la rată. Îl băgai bine, da’ vez’, dădea cu ciocu-n paporniţă, vrea să ia aer, ştii. Dar îl tufli cum putui mai bine şi trecui de control. Trecui. Vigilent şoferu’, da’ cu mine nu-i mearsă. Băgai curcanu’ la picioare şi tăcui mâlc. Şi bag’ samă, de la o vreme l-ajunsă şi pe el obosala şi să linişti… curcanu’. Ba aţipi şi io niscai.
Cum-necum, ajunsărăm la târg. Lume, să dai cu acu-n sus şi cădea-n cap de om, nu altceva. Că doar mai fusăi io la târg, da’ vez’, nu–n prag de sârbători ca acuma.
Mare bătaie de cap, fraţilor! Nevestii i-e uşor să dea comandă: „du-te!” Că i-am şi zâs az’ primăvară să luăm unul de ţâţă ca să-l creştem noi şi să ni-l tăiem ca oamenii, da’ nu, a făcut ea socoteala, vez’ Doamne, şi-a ajuns la concluzia că e mai mare cheltuială să ţii porc decât să-l cumperi de gata. O fi, da’ ea unde e acuma? Că mă învârtesc ca o curcă beată, de uitai şi de ce veni. Noroc cu curcanu’, că dă cu ciocu-n paporniţă. Mă uitai io la preţuri ca să ştiu cât să cer, da’ mi să păru cam puţân. Ăia o fi având alte socoteli, îmi zâc, da’ mie, dupe mintea Vetii, trebuie să-mi iasă de-un porc.
„Îu, Doamne ia-mă!”, sări o babă când îi spusăi preţu’. „Da’ ce, face ouă de aur?” „Nu, zâc io, numa’ dacă faci comandă!” „Cum vine aia!?” nu se lăsă baba. „Aşa bine”, zâsăi, de-o lăsai pe gânduri. O lăsai pe gânduri, auz’!
Nu ştiu dacă trecură doauă ceasuri şi-ncepu să mă roadă la stomac. Şi mai venea şi-un miros de mititei de să fi fost de lemn te-ar fi mişcat din loc, aşa că mă dresăi frumuşel cu freo doişpe, ştii, pârpăliţi bine, şi cu freo patru beri –
măsura mea, de vândui curcanu’ cât ai zâce peşte. Cât ai zâce peşte, m-auz’! Păi ce crezi? Ce face şi băutura, dom’ne! A fost lăsată şi ea cu un rost, bag’ samă. Căpătai o limbariţă de răsuna târgu’. Să uita lumea ca la urs la noi. Ce mai încoa’ şi-ncolo, pe mult, pe puţân, îl măritai. Scăpai de-o grije. Mi-aduc aminte decât blogodoreala nevestii de-acas’.
În rest… Să fiţi iubiţi! La bună vedere!
Acest material a fost oferit de catre doamna Elena Neacsu, in exclusivitate pentru platforma media independenta Criteriul National.
