Peste 4000 de persoane s-au adunat sâmbătă 22 Octombrie în centrul Bucureştiului pentru a participa la marşul „Lupta pentru Basarabia”.Manifestanţii, majoritatea cetăţeni ai Republicii Moldova au avut steaguri tricolore şi pancarte cu mesaje pentru unirea Basarabiei cu România şi le-au cerut autorităţilor şi politicienilor de la Bucureşti acţiuni ferme pentru realizarea reunificării.Marşul a fost organizat de platforma unionistă „Acţiunea 2012″.
Sâmbătă a fost organizat un marș în Capitală, intitulat „Lupta pentru Basarabia”, manifestație care s-a dorit a atrage atenția politicienilor în legătură cu faptul că sunt foarte în urmă cu realitatea cât și agenda de țară.Aceasta prevedea, la un moment dat, realizarea dorinței unei mari părți a românilor de pe ambele maluri ale Prutului – Unirea Romaniei cu Republica Moldova în anul de grație 2018, la 100 de ani de la Marea Unire.
Pe drept cuvânt, fără a aduce atingere sau vreun prejudiciu de imagine cuiva aş dori să vă întreb direct pe dumnevoastră care este semnalul (dacă mai era necesar vreunul) ca actuala putere tehnocrată să audă de așa ceva și totodată să efectueze pași concreți pentru a o realiza?
Mai mult ca sigur că cei 27 de ani de umilințe și nenumărate privări de libertate, segregări și separări impuse politic au fost o parte din motivele pentru care cei care militează pentru unirea Basarabiei cu România să ceară , cu decență și patriotism acest drept.
Şi dacă tot se vorbește în lumea politică de centenarul din 2018, acești aleși vor fi nevoiți să ia în considerare aceste doleanțe, fără să mai vorbească cu emfază, fără să mai trimită mesaje subliminale, mincinoase sau mai rău…să se prefacă sfioși că nu înțeleg. Totodată, ar trebui ca sfera politicului să nu mai influențeze decît pozitiv și să găbească demersurile pentru a se vorbi și înfăptui ceea ce denumesc și frumos ar fi realizat ca și Proiect de Țară.
De aceea, acțiunile și ordinele cu care aleșii acționează trebuie să respecte voința populară și să fie fără de încrâncenare, fără de a- și arăta neputinţa sau forța de a trimite militari, jandarmi pe deplin încotoşmănați în armurile şi căşti negre, lucioase, înarmaţi cu bastoane şi pistoale, care să năvălească, să zdrobească speranța, să împartă, ca în alte vremuri de tristă amintire pumni şi picioare manifestanţilor paşnici ai oricărui marş patriotic.
Din capul locului, nu a fost vorba de vreun protest politic. Acţiunea stradală nu a deranjat sau lezat pe absolut nimeni. A fost o manifestaţie patriotică, cu un public aparţinând unui spectru larg de opţiuni,în care au predominant tinerii. S-a dorit a fi iar un moment care trebuia să ne înfrăţească, un moment de înălţare naţională, ca o adevărată sărbătoare românească.
Momentul în care s-a ajuns în Piaţa Victoriei va fi îndelung comentat, controversat deoarece, ca întotdeauna dezbinarea și formele de manevrare psihologiei mulțimilor funcționează cu real succes…
Practic, totul se rupe în momentul în care unii dintre lideri decid (fără să aibe atâta înțelepciune și discernământ) să se reîntoarcă spre Piaţa Universităţii pe Calea Victoriei.De aici încolo, totul ține de un anumit fel de absurd, de epic cât și de grotesc.Cun bine intuiți, marșul devine rapid subiect de scandal, de breaking news ,exploatat din plin de o presă avidă de senzațional.
Dar, altceva m-a determinat și intrigat să caut și să aflu.Este vorba de reacția jandarmilor, a scutierilor care a fost una dură, promptă și pe deplin abuzivă.
Interesându-mă am aflat că legislaţia statului român prevede că reacţia organelor ordinii publice „trebuie să fie proporţională cu actele de încălcare a legii.” Dar prin ceea ce Jandarmeria a arătat la Piaţa Victoriei, a fost doar o demonstraţie de forţă absolut gratuită, fără obiect, împotriva unor oameni paşnici, mulţi dintre ei veniţi acolo cu copii mici, care numai la aşa ceva nu s-ar fi aşteptat.
Cu voia dumneavoastră, stimați cititori ai acestui portal independent de opinie și atitudine,îmi exprim dezgustul față de situația creată și prin acest articol vreau să aduc lumină asupra tuturor celor întâmplate.
Iar, fără a arăta cu degetul sau a politiza sunt pe deplin convins că „pas cu pas „, mandatul preşedintelui Klaus Iohannis, se cam situează pe acelaşi calapod,pe aceeași scenă politică cu cea a premierul Dacian Julien Cioloş. Iar, din câte se pare acesta tinde să se asemene tot mai mult cu ultimii ani ai mandatului ex-preşedintelui „jucător” Traian Băsescu. Iar,dacă tot am adus în discuție și am prezentat faptic evenimentul, ar trebui ca starea interioară a fiecăruia să îi fie dictată de către inimă și conștiință.
Iar toată această sumă de afecte și idei ar necesita eliminarea acestei pâcle reci şi negre a sentimentelor și atitudinilor pline de aroganţe, de brutalitate cât mai ales a abuzului ce se aşterne şi peste faţa umană a regimului Iohannis-Cioloş.
Să nu ajungem să rememorăm cinw ar fi cei care de mai multe decenii slujesc altor interese,peofund anti-naționale.Este cam aceeaşi faţă hâdă a urmaşilor Securităţii ce zâmbeşte cinic din tenebrele unde se pun la cale diversiuni, scenarii şi strategii de ţară.
