Bombardaţi zinic, dar ce zic eu, din oră în oră, cu ştiri care de care mai contradictorii, nu este de mirare că am ajuns să ne îndoim până şi de noi înşine.
Chiar aşa! Circulă atâtea teorii ale conspiraţiei, atâtea speculaţii pe marginea unor subiecte fierbinţi, de stringentă actualitate, atâtea supoziţii şi dezminţiri la nivelul cel mai înallt, încât nu este de mirare că am devenit circumspecţi, ba chiar tratăm ca posibil FAKE-NEWS până la proba contrarie, desigur, orice ştire.
Atât ne-au ameţit canalele media prin ample dezbateri în jurul unor ştiri pe surse (pentru rating, desigur!), ştiri care uneori s-au dovedit a fi de un fals grosolan, încât am devenit foarte neîncrezători în ele, indiferent de forma în care sunt prezentate.
Când, fondat sau nu, ai noştri diriguitori nu au altă preocupare decât aceea de a se denigra reciproc, numai şi numai pentru a creşte în sondaje, noi, ca simpli alegători, ce să credem? Pe cine să mai credităm dacă sunt toţi o apă şi un pământ?
Pe cei de la putere care se laudă cu realizările mai ceva decât Ceaşcă la vremea lui sau pe cei din opoziţie care latră cum că se duce de râpă economia, ţara?
Sincer! Aşa nu se mai poate. Adică, întreaga Europă, ba chiar şi America, se resimt economic după PANDEMIA COVID-19, dar economia noastră duduie. Sunt zeci de mii de firme care au intrat în şomaj tehnic, altele au dat faliment, iar noi ne lăudăm cu economia înfloritoare.
Daţi-mi palme să mă dezmeticesc, că eu chiar nu pricep cum devine chestia! Adică, firmele au intrat în faliment, numărul şomerilor a trecut de 1 000 000, dar noi promitem investiţii majore în infrastructură. Cu ce bani, Doamne iartă-mă, când bugetul este secătuit?
Ai noştri conducători promit, însă, marea cu sarea, cu speranţa că, tot ducându-ne cu preşul, îşi vor păstra ciolanul. Nu, dragilor, nu vă mai faceţi iluzii! Chiar nu mai ţine!
Cetăţeanul turmentat s-a trezit şi deşi în ziua fatidică a alegerilor se va întreba, pentru că, da, vom ajunge şi acolo (sic!): „Hâc! Eu cu cine votez?” până la urmă, va amenda demagogia voastră ieftină. Incompetenţa, prostia şi infatuarea sunt atât de evidente, încât vor fi penalizate fără drept de apel. Că e posibil să cădem din lac în puţ, ca de fiecare dată de 30 de ani încoace, asta e. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere.
Probabil vă întrebaţi, ca şi mine de atâtea ori, de ce oamenii competenţi, oneşti nu se amestecă în politikă. Răspunsul este foarte simplu. Sunt prea inteligenţi pentru a-şi pune obrazul în joc numai şi numai de dragul banului. Pentru a fi politician, trebuie să nu ai scrupule. O conştiinţă curată, însă, nu se va mânji niciodată.
Democraţia, aşa-zisa noastră democraţie, a scos la iveală dihonia, mizeria din oameni. Cum să – i mai credem, aşadar, pe politicieni, fie că sunt la putere, fie în opoziţie, dacă nu fac altceva decât să se sape reciproc, chipurile în interesul nostru.
Răspunsul se subînţelege, desigur, iar orice comentariu este de prisos.
Sursa foto: https://google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
