Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Tot te chinui, Tot nu ai. După ce ne-am bucurat la revoluţie că ne-am câştigat libertatea, iată că ea se manifestă ca într-o lume de basm în care mall-urile înfloresc, monumentele se prăbuşesc.
Mare adunare, mare forfotă astăzi 15sept2016 în urbea de la malul mării unde s-a adunat crema cea mai cremă în dugheana ce-a mai dugheană să dezbată problema unu-i monument emblematic. Încrezător deschide discuţia lustruitul edil nederanjat de mucegaiul de pe pereţi şi respirând aerul proaspăt al ruinelor şi al şaormeriilor din zona istorică: ,, sunt mândru să vă avem musafiri aici” spuse dânsul către singurii musafiri din exterior, un domn academician şi o doamnă pianistă. Iniţiativă lăudabilă dar rezultatul aproape de nivelul mării – nul. Invitaţii au început sa povestească relaxaţi istoria locului, scărpinându-se pe burtică şi liniştind publicul: ,,eee, nu este aşa de rău, cândva cădeau bombe aici.” Zona istorică din Constanţa probabil că este cazul cel mai grav al unui centru istoric din ţară, locul de unde mulţi intelectuali au fost „exilaţi” de bunele condiţii de viaţă create de administraţie, iar locurile lor sunt ocupate abuziv chiar în zona istorică de asistaţi social care nestingheriţi rup lemne din monumente de categorie A şi fac grătar alături.
Ce fac în acest răstimp edilii noştri devotaţi propăşirii urbei? Lustruiesc din plin butonii la manşete şi aerisesc birourile cu parfumul vecinilor – Vogue Massage – Tomis 48 si al şaormeriilor şi cazinourilor din apropiere. Păi cu asemenea harnici vecini, cum sa nu iţi vină şi ţie cheful de un papion la gât şi o buleală românească.
,,Ciobeala ie misto papule” – VIDEO
Okay, cel mai vechi oraş, cele mai multe ruine, fără parcuri, fără RATC electrificat, cât mai poluant, dar să crape ciacardel, 2600 ani istorie şi nici măcar un mp de piatră cubică nu are urbea noastră. Toate oraşele mari de provincie au hectare, zeci de hectare de piatră cubică bazaltică în zonele istorice, dar la noi: nu şi nu. Folosim plăci rectificate, bine finisate ca cele din toaleta discotecii şi apoi când se ciobesc: anabheee ce smecheriee…Sus caplu, lasă pavajul, uite vogue mirajul. – Video
Revenind la intâlnirea de azi, o stimabilă ziaristă sătulă de cum bat câmpii invitaţii cu vastele lor cunoştinţe, intreabă prezidiul: ,,care sunt soluţiile administrative pentru restaurare şi când va începe ea?” Ce să vezi, sare edilul wiskas ca ars de poponel, după ce ani de zile s-a costumat şi şi-a lustruit butonaşii manşetelor prin primărie: ,,stiţi ceva doamnă, nu beau cafea cu zaţ, deci nu pot să ghicesc” ?! pfiuuuuu, măzăricăăă să-ţi trăiască neamule! şcoala matale de tăbăcit şoriciul are rezultatele dintre cele mai spectaculoase – şi prof şi discotecar, hai că ţi-a ieşit bre
Cu talentate şi împăiate pisicuţe parcă ne-am mai întâlnit, mulţi vor ajunge cu onoare probabil la lada polaris a istoriei, dar surpriza vine din partea comunităţii largi, care mândră dansează din colăcei – şi a elitei intelectualilor care răbdători sunt la coadă la supermarket, îi auzi scandând patriotic în faţa ştirilor: ,,nz nz nz, ce ţară de nimic suntem!” ori afirmând liniştiţi în cercurile elitiste: ,,gata, avem deschidere, primăria şi noul edil comunică.” Alooooo intelectualitateaaaa! Aveţi deschidere către un MARE VID. În administraţie dacă se poate impune ceva, doar ocupând posturi, ori cu tonul ridicat şi cu legea în mână, altfel nimic nu pătrunde şoriciul afumat de şaormeriile de lux din centru, doar nu vorbesc nemţeste…
Ce este de facut?
Cu generaţia actuală ne-am lămurit cum stă treaba, timpul trece, şaorma dospeşte, noi săraci munceşte – ar fi bine pentru copii şi tineri să înlocuim programul after school fastfood de la mall cu unul creativ-artistic în scoală, altfel o ţinem în sarmale şi un partyyyy decenii de-a rândul 
oleeeee
