Criteriul National

Ieri, de la ora 20 00, la Sala Mare a Palatului, Orchestra Filarmonică din Viena, fiind dirijată de maestrul Semyon Bychkov a avut o ca solistă pe soprana Elisabeth Kulman.

Compusă în nul 1772, această sifmonie se distinge printr unr afinat conţinut ideatico muzical.Partea întâi este concepută în formă de sonată.Caracterul variat al temei prime este prezentat într o foarte frumoasă dispunere virtuozistică a violinelor prime şi va contrasta cu tema secundă , lirică şi neliniştită, expusă în mi minor. Dezvoltarea va aduce noi şi variate idei şi va conduce spre tonalităţi înrudite cu cea iniţială.Motivul central va fi secvenţat, iar această parte va cunoşte şi un început de fugato.

Partae a doua bazată pe o formă clasică de menuet rafinat va avea acea anvergură a dansului de societate, cu caracter nobil. Trio ul va contrasta în tonalitatea minoră iar revenirea A ului va întregi această echilibrată formă tripartită.

Partea  a treia este o formă de lied sonată, parte lentă, expresivă intonată în tonalitatea omonimei+ Mi major. Întreaga orchestră va cînta con sordino iar intervenţiile discrete ale instrumentelor de suflat au darul de a expresiviza această muzică.

Partea a patra este încadratî într o formă de sonată cu dezvoltare, tratată cu mare rigurozitate ţi inventivitate de către Haydn.Caracterul tonic, acdemic al acestei părţi de simfonie ilustrează evoluţia acestei forme ca gen muzical.

Orchestra din Viena a desfăşurat o siguranţă şi un rafinament expresiv în abordarea acestui opus, în spiritul cel mai clasic cu putinţă.

Au urmat cele 5 lied uri de Richard Wagner ăpe versurile lui Mathilde Wesendonck, WWV 91.Acestea reprezintă singurele lucrări wagneriene reprezentative în afara celor scenice.Acvest ciclu de lieduri a avuit o ca solistă pe soprana Elisabeth Kulman.

Der Engel a deschis ciclul cu imaginea celui coborât pe aripile strălucitoare ale muzicii , menit să conducă sufletul departe de orice neajuns, ocrotit find de cer!

Stehe stll s a adresat cu acea candoare timpului cerîndu i ăncă o clipă de răgaz deoarece sufletul artistului se regăseţte pe sine, în finţă!

Im Treibhaus a descris cu acea putere metaforică suferinţa unei despărţiri din punct de vedere amoros.

Schmerzen este acea stare ce urmează după desfătare precum moartea după viaţă! De aceea, în această lucrare, prin conţinutul şi inspiratele versuri, artistul nu poate decât să i fie recunoscător Naturii deoarece a fost concepută pentru om!

Traume a încheiat acest ciclu asemeni unei ode , o încîntare divină ce e prezentă înaintea…somnului etern!

Bogăţia de imagini sonore cât şi minunatele texte poetice, tipic romantice, de o nepreţuită frumuseţe au fost puse în slujba muzicii , a glasului perfect echilibrat şi nuanţat al acestei soprane excepţionale+ Eşisabeth Kulman!

După pauză, Orchestra Filarmonicii din Viena a oferit o versiune plină de sens a Simfonieui a şasea de P.I Ceaikovski+ Patetica! Aceasta este ultima dintre simfoniile pe care însuşi compozitorul a considerat o ca fiind cea mai bună şi sinceră lucrare din tot ceea ce a compus…

Partea I a debutat cu o intzroducere lentă ca a pregătit din toate punctele de vedere materialul tematic dominat de tristeţe.Forma de sonată amplă a avut numeroase iidei şi imagini sonore încărcate de un lirism apăsător, uşor chiar premonitoriu, iybucniri temperamentele pline de patos dar şi o serie de momente pline de un autentic caracter confesiv, cu tentă lirico sentimental.

Partea a II aAllegro con grazia q proiectat într un fel de vals cu totul atipic, în măsura de cinci pătrimi un ethos al unei muzici atît de profunde, de originale, emoţionante al acestui mare creator de muzică romantică.

Partea a III a Allegro molto vivace a fost o revelaţie. Încadrată într o formă hibridă ăntre scherzo şi marş, aceasta a avut parte de un aer şi caracter impetuos, eropic şi energic. De fapt, din neştiinţă sau din acea dorinţă sde a mulţumi artiştii, o parte din public a aplaudat între părţiel a treia şi a patra, lucru regretabil şi toodată neprincipial!

Partea a IV a Adagio Lamentoso a fost asemănătoare ca expresie şi exprimare artistică cu parte întâi.Complexitatea de acorduri micşorate, de intervale disonante în succesiunece se reyolvă în cele din urmă au adus acea plus valoare acestei părţi ec a luat supranumele de Patetica.

Gesturile precise, extrem de expresive ale maestrului dirijor Semyon Bychkov au ajutat a se expriam această redutabilă Orchestră Filarmonică din Viena ce a strălucit la propriu, prin excepţion ala prestaţie oferită publicului meloman din seara de 15 septembrie, don Sala Mare a Palatului.

Nenumăratele ovaţii şi aplauze au răsplătit aşa cum se cuvine prestaţia acestor muzicieni!