Cui prodest?
De la bun început voi face precizarea că EDITORUL este un om onest, un om bine intenţionat care doreşte cu orice preţ să te ajute să-ţi publici volumul. Că orgoliul tău, ego-ul tău de CREATOR este exploatat de către inteligentul editor care profită de naivitatea ta de a te crede, dealtfel, buricul pământului, este altă poveste.
Editorul nostru este un om de bună credinţă. Îşi urmăreşte interesul aşa cum şi tu ţi-l urmăreşti pe al tău. Cine iese mai câştigat din această afacere este clar din capul locului.
Se pare însă că există un consens tacit între… părţi. Editorul îţi apreciază valoarea, îţi pansează orgoliul rănit de criticii care nu de puţine ori te-au luat în tărbacă, iar tu, în vanitatea ta, măgulit că în sfârşit ţi se face dreptate (sic!), accepţi laudele şi nu pui nicio clipă la îndoială onestitatea editorului. Ba chiar ţi se pare că este cel mai potrivit să aprecieze valoarea unei lucrări, de vreme ce editura sa a scos la lumină nu un volum, două, nouă, ci 199…
Aşa că nu-ţi mai baţi capul să consulţi şi o terţă părere. Mai ales că editorul, în mărinimia sa, se erijează din start în consilier editorial al cărţii, ba se oferă să scrie şi prefaţa, o prefaţă în care evidenţiază valoarea lucrării ce a văzut lumina tiparului sub atenta îngrijire a unei edituri ce îşi propune din start promovarea valorilor autentice etc. (sic!) Că îţi furi singur căciula, asta e… altă căciulă.
Editorul te-a cucerit. Eşti omul lui de-acuma şi cu căldură îl recomanzi şi altor împătimiţi ai condeiului. Şi dacă se prinde, (vorba ceea, apa, aerul şi fraierul!) fără să îţi dai seama devii intermediarul editorului, generosului tău editor. Doar te-a scos din anonimat, nu?! Trebuie să-i recunoşti acest merit. Că lucrarea ta, plătită cu bani grei şi cu sudoare, zace în cel mai bun caz într-un raft la o librărie oarecare, asta e deja altă… poveste.
De fapt, făcând acest pas curajos, de la bun început ţi-ai asumat un risc. V-aţi văzut fiecare interesul. Cine a ieşit în câştig se ştie. Creatorul este mulţumit că a scos capul în lume, de-acum nu mai este un anonimus. Se poate spune că are un nume, iar editorul un renume, meritat cu siguranţă din plin.
Să-i lăsăm, aşadar, pe cârcotaşi să-şi roadă ranchiuna, iar noi să ne publicăm creaţiile, ca nişte genii ce suntem. Pentru că ăsta este visul nostru, nu?!
Şi totuşi, mă întreb: Oare, numărul cărţilor este acela care dă măsura valorii unui scriitor? Na, c-am devenit cârcotaş! Mai bine las condeiul jos.
Spor la scris, stimaţi confraţi!
Sursa foto: https://google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
