Să vedeţi cât de mult ne pasă, iacă ne băgăm în seamă. Nu avem ce face alta. Că n-ar trebui nici măcar să scoatem „o voroavă” şi să-i lăsăm cu „almanahele” lor cu tot. Da’ vez’, dom’le, românul e patriot şi, mai ales, imparţial. Da, în toate camerele, cu toate partidele, să trăieşti, nene Iancule!
Aşadar, nu se face să stea pe tuşă. De-aia se şi bagă în toate ca musca în lapte, iar apoi, chit că mai dă câte-o potcoavă şiştarului, nu se pune, pentru că de cele mai multe ori dă pe dinafară laptele şi recuperează paguba. Da… Iute. Pe „cârtie”, se-nţelege, că doar suntem maeştrii la raportări fictive, nu?! (Scuzaţi şablonul!) Cum adică nu e bine? Păi am zis eu că e bine? Dar din punctul de vedere al „patrihoţului” a recuperat pierderile, arieratele. Că tot recuperare se cheamă, nu?!
Mai dăm o gaură la curea, o mai strângem oleacă şi mergem înainte. Se pierde pe-o parte, se câştigă pe alta, parcă aşa zicea Lavoisier, nu?! ’Telectual fin românu’, dom’le, când vrea. Nu mă credeţi? Atunci, întrebaţi-l pe Marean Vanghelie. Sigur o să vă lămurească. E şi „bacaloreant”, ambiţios, „patrihoţ”, nu mai vorbesc!
Păi, dacă nici la noi, în ţara tuturor posibilităţilor (alt şablon, sic!), nu se poate produce, atunci unde? Că trebuie să activeze undeva, să se bage în seamă, adică. Şi mai mult ca sigur aţi ghicit unde. Aici, în ţara lui Papură-vodă. E şi cadrul adecvat, nu mai e nevoie nici de cheltuieli suplimentare. Avem şi de-alde Vanghelie, de-alde Piedone, căcălău, Măria Ta, aşa că, răbdare, zic! Dar, mai ales, avem „capabilitatea”, vorba unui guvernant, „de cuprindere a…” Cuprindere a ce, Doamne iartă-mă? Cât despre capabilitate, cu siguranţă e vreun franţuzism, că aşa e românul nostru, mândru de isteţimea sa. Snob din tată-n fiu, este în stare să-şi vândă şi mamă şi tată, numai să dea bine la imagine, că doar look-ul contează, nu?!
Asistăm astăzi la o invazie de neologisme sau, mai degrabă, de „ologisme” în gura politicienilor noştri, pretinşi intelectuali cu doctorate şi masterate, menite, probabil, să le suplinească lipsa de cultură. Pentru că trebuie să recunoaştem un lucru, şi anume acela că după ’89 numai cine nu a vrut sau nu a avut posibilităţi financiare nu şi-a obţinut o astfel de diplomă. Desigur, mulţi dintre ei au fost deconspiraţi între timp şi acuzaţi de palagiat, celebru fiind de-acum cazul fostului premier Victor Ponta.
Aşadar, ne-am englezit, ne-am nemţit, ne-am franţuzit, numai româneşte nu mai ştim. Da… Pentru că dacă-njuri pe englezeşte eşti „cool”, dar dacă tragi o înjurătură neaoşă, eşti vulgar. Aşa nu se mai poate, dom’le!
Dar… vom trăi şi vom vedea. Timpul, acest judecător necruţător, va da Cezarului ce este al Cezarului, fiindcă el şi numai el este drept şi imparţial. Iar sita-i cerne neîncetat şi din ce-a scornit un secol o miime de fărâmă de rămâne.
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
