Iată că a venit şi cuvenita, mult râvnita RELAXARE. Ce s-a urmărit, de fapt, şi ce a ieşit, în fond, se vede cu ochiul liber. Nu avem nevoie de statistici spre a ne da seama că odată cu relaxarea atât de aşteptată au explodat şi infectările cu virusul COVID-19.
Şi colac peste pupăză, sâmbătă, 27. 06. 2020, de parcă nu ar fi fost suficientă neîncrederea populaţiei în existenţa acestuia, neîncredere propagată pe reţelele de socializare, pe grupul de comunicare strategică s-a raportat un număr eronat de cazuri şi nici nu s-a făcut rectificarea în timp util. Sâmburele de îndoială, odată aruncat asupra credibilităţii fenomenului, va rodi, desigur, şi cine ştie la ce ne putem aştepta în viitorul apropiat.
Într-adevăr, o vreme am avut, chipurile, mai puţine cazuri, dar, în fond, se făceau testări puţine. Abia acum, când se fac mai multe testări pe zi, vedem realitatea crudă, exceptând ziua menţionată, desigur.
Nu mai puţin de neglijat este şi faptul că nu asistăm la trâmbiţata creştere a ECONOMIEI, ci, dimpotrivă, la nesocotinţa omului care a a dat năvală în Mall-uri, parcuri staţiuni. Distracţia e pe primul loc, nu?! Ce muncă? Munca este pentru proşti, să fim înţeleşi!
Autorităţile noastre nutresc iluzia deşartă că renunţându-se la starea de urgenţă se va redresa economia, oamenii luând cu asalt fabricile, iubitele lor locuri de muncă. Să fim, totuşi, serioşi! Abia s-au învăţat leneşi! Ar fi o naivitate fără margini să credem că odată învăţat că MERGE ŞI AŞA – vechi principiu, dar necesar a fi amintit în contextul dat- , omul, românul, în speţă, că doar despre el facem „voroavă”, va mai pune osul la treabă.
Nu îi bag pe toţi în aceeaşi oală, Doamne fere’! Există şi excepţii, desigur, dar acestea sunt rara avis, mai ales acum, la vreme de PANDEMIE, când trăim cu sabia lui Damocles deasupra capului. Există pericolul ca mergând la muncă – asta e scuza, devenită banală de-acum -, de a veni în contact cu persoane purtătoare ale virusului şi de a se pricopsi cu boala, aşa că oamenii noştri se păzesc. Frica păzeşte via, parcă aşa se zice, nu?!
Aşadar, de ce n-ar recurge la PREVENŢIE, dacă se poate?! Nu am nimic împotriva acesteia. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Dar când văd cum oamenii stau ciucur la terase, iar la muncă nu dau năvală, fiind încă reticenţi şi aşteptând să vadă cum evoluează infectările, anunţate zilnic şi din oră-n oră de mass-media, nu pot trage decât o singură concluzie, amară, desigur. Cu această atitudine putem aştepta mult şi bine explozia economică de care vorbea onor ministrul de finanţe la un moment dat.
Mai ales că multe firme au intrat în insolvenţă, cu toţi banii pompaţi de guvern şi anunţaţi cu surle şi trâmbiţe (cum îi stă bine unui guvern care se respectă, nu-i aşa?!), greu se va urni din loc economia, intrată deja în moarte clinică.
Numai un nebun ar putea crede în creşterea în „V” a acesteia după colapsul suferit, mai ales în contextul crizei economice mondiale, dar şi al foametei ce se profilează la orizont din cauza secetei din ultimii ani la nivel global.
Pentru că trebuie subliniat un lucru. De parcă nu ar fi fost de ajuns schimbările climatice pe care le traversăm de ani buni, a mai venit şi acest virus nenorocit pentru a pune capac. Irevocabil şi definitiv.
Orice comentariu cred că-i de prisos!
Sursa foto: https://google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în data de 30.06.2020 și trimis în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
