Călin Georgescu, candidatul care vrea să scoată România din Uniunea Europeană și să-i ofere o „nouă viziune” – o viziune care, în cel mai bun caz, ar putea fi descrisă drept o combinație de curent extrem de dreapta, naționalism exagerat și o doză bună de utopie. Pătruns de ideea că România trebuie să-și recapete „suveranitatea” și „identitatea națională”, Georgescu nu se sfiește să plaseze Uniunea Europeană într-o lumină nefavorabilă, de parcă ar fi vreun monstru al abisului care amenință însăși existența națiunii. În viziunea lui, ieșirea din Uniunea Europeană ar fi un act de curaj, un salt în necunoscut, pentru „mărirea” României. Doar că acest salt se face pe hârtie, iar realitatea ar putea arăta altfel.
„O viziune” clară… spre nicăieri
Lăsând la o parte tonul patetic al discursului său, Georgescu își expune viziunea ca pe un plan genial, dar în esență, lipsit de substanță. În declarațiile sale, el vorbește despre necesitatea „unei economii suverane”, fără a oferi însă soluții concrete pentru această tranziție. Căci nu-i așa? Când te afli într-o criză economică profundă și într-un climat global în continuă schimbare, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să renunți la parteneriatele internaționale și să te izolezi. Ideea că România ar putea să prospere fără sprijinul Uniunii Europene este cel puțin riscantă, dacă nu chiar naivă, având în vedere legăturile economice și politice esențiale pe care le are în acest moment. Oare Georgescu crede că România va putea funcționa ca o insulă autonomă într-o lume globalizată, unde economiile sunt interconectate și depind una de cealaltă?
Călin Georgescu și „marea” criză economică
Georgescu promite că economia României va înflori într-un regim suveran, dar cum? În momentul în care renunți la fundamentele economice ale UE, nu te-ai întrebat oare ce se întâmplă cu schimburile comerciale, cu investitorii sau cu piața de muncă? Într-un scenariu realist, ar urma o perioadă de incertitudine economică, cu prăbușirea monedei naționale și o creștere a inflației. Și ce e mai grav, aceste efecte ar cădea direct pe umerii populației, care va plăti prețul pentru o „suveranitate” care ar deveni rapid o iluzie.
Dacă ne gândim și la contextul actual al războiului din Ucraina, Georgescu pare să ignore realitățile geopolitice ale regiunii. Cum va putea România să se apere de amenințările externe fără sprijinul NATO și fără parteneriatele internaționale care asigură stabilitatea regională? Oricât ar striga despre „independență”, este greu de crezut că România ar putea deveni un jucător puternic pe scena internațională fără alianțe solide.
România în mâinile extremismului?
În această viziune de extremă dreapta, Călin Georgescu pare să vrea să răstoarne ordinea stabilită, dar mai mult decât atât, el pare să propună o întoarcere în trecut. Cu un plan economic ce promite mai multă „autonomie națională” decât dezvoltare reală, acest tip de guvernare ar putea însemna o regresie semnificativă pentru România. Dacă acest plan va fi implementat, ar putea duce la o izolare periculoasă, adâncind criza economică și provocând o adevărată catastrofă pentru populație.
Și poate cea mai mare întrebare care rămâne, pe lângă incertitudinea economică și geopolitică, este următoarea: România vrea cu adevărat să se întoarcă la trecut? Viziunea „măreață” a lui Călin Georgescu poate suna frumos în teorie, dar în practică ar putea însemna multă durere pentru poporul român, care va fi prins între idealurile unei „autonomii” imposibile și realitățile unei economii care nu poate supraviețui fără sprijin internațional.
