Mă nepoate, ia’ ascultă aci păţania dracilor.
Mă pomenii azi-dimineaţă cu Veta mea, nici n-o ia şi nici n-o pune, ştii, zâce: Mărine, ţâne-te bine! Nu măi e! Ce nu măi e, fa? Ce nu măi este? Urca din beci, ştii, şi văzând-o albă ca varul, odată îmi sfârâi inima. Să ştii că ne furară butoiu’ cu ţuică, îmi zâsăi. Luasăm unul cu împrumut de la nea Nică a lu’ Murtaza şi făcusăm şi noi ca uaminii ceva ţuică.
Butoiu’? Să nu zâci că ni-l şuti careva? Nu îmi era de altceva, da’ cum să măi dau eu ochii cu nea Nică şi să-i spui „nu măi e”, cum zâsă Veta. Ce nu măi e, fa, o zgâlţâi, că-mi aruncasă vorba aşa, în doru’ lelii, şi da să iasă din sală. La treburile ei, ce ştiu eu?! Şi mi-o spui aşa nepăsătoare? Da’ pân’ la umă obrazu’ meu era la mijloc, că doar eu luasăm butoiu’ de la om. Păi nu te bucuri, zâce. De ce să mă bucur? Că detei de năcaz? Ce năcaz, zâce. Era năucă, ştii. Şi uite-aşa, mă nepoate, mă schiarsă, de să-mi sară capacele, auz’. Mă lua când cu friguri, când cu călduri, de mă gândii că m-o fi prins, dracu’, gripa asta, de nu să lasă dusă nicicum.
Dacă văzui şi văzui că nu scot nimic de la ea, coborâi val-vârtej în beci. Butoiu’, la locu’ lui. Îl zdruncinai, ţuica, la fel. Odată mă aprinsăi şi cât ai zâce peşte fusăi în bucătărie, unde Veta mea îşi făcea de lucru, ca de obicei. Fimeie, de! Nu să simte bine dacă nu dă cu nasu’ pin tigăi. Acuma mătura, da’ tot pe gânduri erea, de mă băgă la idei. Ce nu măi e, fa, zâc. Ce nu măi este? Pandemie, ce să nu mai fie, zâce, de simţii că mă apucă toţi dracii. Nu te bucuri, zâsă, dacă văzu că tac. Şi aflaşi din beci? Din beci aflaşi că nu măi e? Nu, zâce, în beci căutai spata de-am luat-o de la Lena Sâii. Fi-ţ-ar spata a dracului! De spata ta îmi arde mie? Păi în beci să ţâne spata? Nu, zâce, da’ o cătai peste tot şi dacă văzui că n-o găsăsc, mă gândii că, cine ştie, oi fi pus-o acolo.
Atunci chiar că mă găsâră dracii. Cât pe ce s-o iau la palme, auz’, da’ mă stăpânii, că mă făcusă curios, ştii. Şi din beci aflaşi că nu măi e PANDEMIE? Mare minune! Sau trăsăşi la măsa? Nu m-ar mira! Că la masă faci nazuri. Ce ştiu eu?! Poate te dregi sângură! Ia’ vezi, zâce. Nu, serios, cine zâce că scăparăm de gripă? Guvernul, cine să zâcă? Şi tu pui botu’ la ce latră ăştia? Încă nu te-ai lămurit? Pentru bani ar fi în stare să-şi vândă şi mamă şi tată. Ptiu!
Uite aşa, mă nepoate, erea cât pe ce să fac atac de inimă cu Veta mea.
Şi măi rămâneţi sănătoşi! La bună vedere!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
