Revolta din penitenciarele românești este justificată. Pentru că executarea pedepsei a devenit o umilire a persoanei într-un sistem carceral corupt cum este sistemul românesc.

Pedeapsa privativă de libertate este cea mai grea pedeapsă pentru un om care a încălcat legea. A-i lua libertatea de mișcare, de a face tot ce își dorește reprezintă o lovitură cruntă pentru fiecare dintre cei aflați sub incidența dispozițiilor penale.
Dar să mai adaugi la asta și umilirea zilnică îndurată în penitenciare insalubre, fără sistem de aerisire, locuri unde colcăie ploșnițele, puricii și șobolanii înseamnă un atentat la viața acelui om. Atentat comis cu bună știință de către statul român. Stat care girează sistemul prost de penitenciare din România, stat care tolerează judecătorii care condamnă la închisoare cu executare pe orice găinar, în loc să îl oblige la muncă în folosul comunității, stat care închide ochii la pușcăriile pline și refuză să investească în locurile de detenție.

Și dacă ar fi numai asta! Dar să vorbim și despre spitalele penitenciarelor, locuri unde riști să mori cu zile, pentru că nu există medicamentația necesară.
Cine este curios, îl invit să dea o fugă până la Penitenciarul Poarta Albă și să viziteze unitatea sanitară de alături. Va avea o mare decepție.
Codul penal și Codul de Procedură Penală prevăd pedepsele și modul de executare al acestora. Însă niciunul nu prevede înjosirea condamnatului în penitenciar. Înjosire care este echivalentul unei torturi psihice, tortură incriminată de Constituția României și de Codul Penal.
Nu mai vorbim despre faptul că în pușcării, condamnații sunt puși de-a valma, neținându-se cont că homosexualii sau lesbienele sunt puși/puse alături de heterosexuali, că unii criminali sunt puși alături de condamnații la ani grei de închisoare dar pentru fapte mai puțin grave, că nu există niciun pic de intimitate, nici măcar atunci când trebuie să te duci la WC.
Pentru toată această stare de lucruri vinovat este Statul Român. Cel care încasează impozite și taxe și care își înjosește în fiecare zi proprii cetățeni. Atât pe cei din pușcării, cât și pe cei aflați în libertate.
P.S.
Am văzut la B1 Tv cum șeful Federației Sindicatelor Angajaților din Penitenciare, Sorin Dumitrașcu, dă vina pe televiziuni pentru mediatizarea protestului, care ar urmări ca Parlamentul să dea o grațiere colectivă.
Este posibil, dar nu ar rezolva problema de fond. Penitenciarele rămân insalubre și un adevărat loc de tortură psihică.
O soluție ar fi modificarea legii, în sensul ca, după executarea unei treimi din pedeapsă la condamnările mici, persoana să fie eliberată din sistemul carceral și să execute restul pedepsei cu muncă în folosul comunității.
Ar doua soluție pentru rezolvarea supra-aglomerării până la realizarea condițiilor europene de detenție ar fi ca judecătorii să nu mai arunce după gratii toți găinarii, ci să îi pună să lucreze pentru comunitate, sub strictă supraveghere.
Sunt sigur că niciuna dintre aceste două solutii nu va fi pusă în practică de statul asasin.
Sursa foto: http://google.com
Redactia ziarului Criteriul National multumeste autorului Hristo Botev pentru excelentul material !










