Criteriul National

ACEST CONTRA- EDITORIAL SE VREA A FI O DEDICAŢIE TUTUROR CELOR CE DESCONSIDERĂ ACTUL CULTURAL, ACTUL ARTISTIC…FĂRĂ SĂ NOMINALIZEZ, CU ACEA DORINŢĂ DE A SPUNE LUCRURILOR PE NUME, MI AŞ DORI CA PE VIITOR SOARTA CULTURII, A ARTEI DIN ORAŞUL CONSTANŢA SĂ NU FIE ASEMENI UNEI CENUŞĂRESE…

„Nu piere sufletul, fireşte,

Dar nici nu trece-n altă lume…

Aicea, printre noi, rămâne,

Pe humă stă şi pribegeşte…”  Sándor Petőfi

 Din cele mai vechi timpuri,Cultura a fost definită ca totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a modalităţilor necesare pentru comunicarea acestor valori. Desigur inlăuntrul nostru suntem la fel, însă numai cultura poate face diferenţa şi totodată ne poate da o stimă de sine cât şi o stare psihico-emoţională nemaipomenită .

Cultura adevărată e leit asemanatoare cu facultatea câştigată cinstit, deoarece totul porneşte din punctul în care omul este fixat de natură şi de soartă ca să se regăsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clădească o lume spirituală proprie. Cultura constă în proiectarea omului lăuntric şi în facultatea de a se pune în sprijinul comunitaţii, al tuturor celorlalţi. Într-un secol al informaţiei, al vitezei totul pare dintru început a fi sortit unui debut mai puţin fast.

Pretutindeni, acest oraş pare a fi doar o umbră a ceea ce ar fi fost cândva. Semnele trecerii timpului, valorile şi personalităţile marcante ce au facut cinste acestor tărâmuri par a fi doar istorie. Mitul conform căruia talentul poetului exilat Ovidius la Tomis ar fi apus prinde „aripi” atunci când, din neant unele entităţi mai zvăpaiate, mai indiferente şi mai pline de dispreţ aflându-se în funcţii strategice au nesocotit şi adus la o stare anormală şi deplorabilă ceea ce denumeam a fi…cultură.Şi această stare înrăutăţită a lucrurilor s-a accentuat , cu o anumită ritmicitate şi obstinaţie ce a adus bucuria „nebunilor” şi prăbuşirea oricăror vise ale unora dintre cei ce slujesc Artei cultivând Binele, Adevarul şi Frumosul!

Bineînţeles că starea de haos a fost influenţată şi de instaurarea unei crize morale dublată şi de una economică, deoarece depărtarea de Izvorul Înţelepciunii şi al Luminii atrage după sine şi consecinţe imediate Apetitul pentru frumos, pentru a cultiva latura noastră sensibilă a devenit doar ceva mai puţin important decât mersul regulat la slujbă sau chiar decât grija noastră pentru a ne hrăni.Iar dacă tot am adus în discuţie acest subiect, hrana sufletească a devenit un subiect „preferat” de către majoritatea numai în cadrul unor întâlniri , ale unor defilări, prezentări ridicole in care muzica de mai slabă calitate cat şi de mai joasă interferenţă energetică rivaliza cu spiritul gregar si gustul acestora pentru kitsch. Din respect faţă de o minoritate ce a fost în ultimul timp ostracizată nu am să vă mai răscolesc amintirile deoarece ele au devenit extrem de dureroase, fiind mereu deschise şi sângerânde…

Lipsa de susţinere s-a observat cu „ochiul liber” în cantitatea de cultură ce „s-a servit” însă, cu toata bucuria nu şi în calitate. Asemenea unor stoici, toţi adevăraţii oameni de cultură au înţeles mesajul şi s-au mobilizat exemplar, aducând opiniei publice spectacole, reprezentaţii, creaţii de un înalt rafinament. În plus ,cauzele fiind nominalizate cât şi desfăşurarea ulterioară a „evenimentelor”, nu mică le-a fost mirarea „neutrilor” să ajungă la anumite concluzii.Totuşi „calitatea” lor de a părea echidistanţi a cauzat o acutizare a stării iniţiale.

Fără sa devin exagerat , din spirit diplomatic nu doresc să citez lista „nominalizaţilor”, a acestor „tovarăşi”, a acestor „prieteni” ce au încercat şi în parte au şi reuşit să ne împiedice să evoluăm spiritual. Pe firul acestor gânduri materializate sunt ferm convins că tot ei vor da , cândva socoteală , în special Acelei Divinităţi ce nu se lasă pacalită sau batjocorită …la infinit! Pe fondul celor scrise până acum aş marca şi o idee ce cu siguranţă vi se va părea „ruptă” din context. Acolo unde apar la fiecare pas schimbări de mentalitate, de apreciere a valorilor, într-un oraş deosebit, cu multiple rezonanţe istorice, ce a rezistat tuturor marilor civilizaţii ar cam trebui să ne punem întrebarea unde anume ne încadrăm în legatură cu bagajul de cunoştinţe asimilat de-a lungul timpului…Închei într-o nota realistă, fără a mă mai întrista sau entuziasma în plus.

Prefer să mă detaşez de acest tablou cu importante tuşe supra-realiste în care personajele au evoluat monstruos, în faţete ce frizează realitatea aceasta a societăţii postmoderne! Poşi spune despre un om multe.Însă faptul că nu-şi cunoaşte istoria manifestărilor artistice ale semenilor săi, tradiţiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine şi nu are unde să ajungă , tocmai datorită faptului că nu stie de unde a plecat, de unde vine si ce rol are fiecare, ca individualitate!

Sursa foto : www.televiziunea-romana.com

Comentarii

Comentarii