Mă fraţâlor, vă spui una păţâtă astă-toamnă. E drept, a trecut ceva timp de atunci, dar eu n-am uitat. Mă pomenii cu nepoată-mea Leta la poartă. Nea Mărine, zâce, vino iute! Îu, Doamne ia-mă, arde? Nu, zâce, vino! Îmi lăsai treaba, vorba aia, ca să mă duc să-l găsăsc pe omu-său palancă la pământ. Mangă să făcusă Ghiţă, de abia îl ridicarăm amândoi de jos, auz’?! Ce-mi vine mie-n minte, zâc: Ia’ lasă-l să vedem ce face! Când s-o trezî, să vadă un’ s-a culcat. Nu, zâce Leta, dacă răceşte, ce mă fac? Tot eu trag, şi îi dedei dreptate. Căzusă în bucătăria de vară şi cine mai prăpădeşte focu’ pe vremea asta aci? Bine, zâc! Îl luarăm de subţiori şi-l dusărăm în casă.
Dar a doua zî, cu cine crez’ că dedei nas în nas la Căţaua leşinată? Cu Ghiţă. Ferchezuit de zâci drace, trăsnea de la o poştă a apă de tauletă. Ei, fi-ţ-ar starea min-ta a dreacu’, îmi zâsăi, păi nu am eu ac de cojocu’ tău! Adică, îţi baţi joc de oameni făcuţi gata? Nu mi ţi-l chem eu pe Sucă să te filmeze cu tilifonu, ca să vez’ mâine ce parfumat eşti? Ba să te vadă şi o lume-ntreagă?! A dreacu’ invenţie şi Feisbucu’ ăsta! Să vez’ cum îţi vine mintea la cap în doi timpi şi trei mişcări. Păi!
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
Sursa foto: https:// google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în data de 05.07.2020 și trimis în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
