Criteriul National

 Noua Orchestră Camerală Europeană de coarde, dirijată de maestrul Dmitry Sitkovesky a interpretat, ieri 10 septembrie, de la ora 17, la Ateneu, lucrări de Scedrin, Ceaikovski, Maistorovici şi Sostakovici.

NOUA ORCHESTRĂ CAMERALĂ EUROPEANĂ DE COARDE ( NSCE) a fost înfiinţată în 1990 de violonistul şi dirijorul Dmitrz Sitkoveskz şi este alcătuită din instrumentişti reputaţi proveniţi atât din estul cât şi din vestul Europei. În 1997 au realizat primul turneu în SUA prezentând o transcripţie pentru coarde a Variaţiunilor Goldberg ale lui J.S Bach.

Prima piesă ce a deschis recitalul a fost lucrarea lui Rodion Scedrin – ” Fotografii ruseşti „. Este de fapt o suită datând din anul 1995, dedicată lui Vladimir Spivakov şi ansamblului Virtuozii din Moscova. Lucrarea se înscrie în categoria opusurilor programatice.

Demn de a fi menţionat rîmâne faptul că distinsul dirijor a, înainte de fiecare piesă prevăzută în program , cu amabilitate şi elocvenţă a prezentat o publicului.

Prima parte intitulată Vechea cetate Aleksin este de fapt redarea din punct de vedere muzical al unui tablou schiţat, în tuşe aspre ţi tonuri reci al unei entităţi din vremuri demult apuse.Substanţa sonoră evoluează din punct de vedere al dpzajelor inteligent şi admirabil realizate.

Concepută într o formă de scherzo, cu caracter uşor grotesc,cea de a doua parte intitulată ” Gândaci peste tot în Moscova” va conţine această imagine de a dreptul apocaliptică, terifiantă ce va urmări întreaga desfăşurare a materialului sonor prin acel continuum realizat fără oprire de către toate compartimentele, vocile acestui ansamblu.

Cea mai elaborată şi totodată cea mai excentrică parte a constituit o cea de a patra intitulată „Cocktail Stalin ” deoarece în aceasta compozitorul a împletit cântece patriotice ce le a deformat. O serie de efecte de efecte ce frizează împuşcăturile şi vaietele vor fi prezentate şi cu ajutorul instrumentiştilor , mai precis cu a glasurilor.

După această insolită parte a urmat ultima paret a suitei intitulată Clopote de seară. Varietatea sonoră a majoritatea tehnicilor de expresie cunoscute în actualitate cît şi maniera , disciplina şi excelenta sincronizare au fost elementele ce au caracterizat aceasta piesă.

A urmat în interpretarea maestrului Dmitry Sitkovesky tripticul lui P.I Ceaikovsky compus diin Meditaţie, Scherzo şi Melodie. Compuse în aceeaşi perioadă în care a fost conceput Concertul în Re Major pentru vioară,aceste superbe piese cu caracter narativ sunt în repertoriul oricărui violonist concertist.

Impregnate de acea maladivă şi obsedantă melodicitate, aceste lucrări se detaşează ca expresie şi contribuie la îmbogăţirea repertoriului violonistic curent. Execuţia lui D. Sitkovesky a fost una de înalt standard, cu o precizie şi siiguranţă debordantă, implicare şi expresivitate tipică acestui compozitor romantic rus.Ansamblul a completat execuţia solistului participând activ,implicându se şi emoţional în toate aceste trei piese.

Scherzo ul în mişcarea Presto giocosso este de fapt o etalae de sincronizare a tehnicilor combinate de mînă dreaptă cu stângă într o măiestrită concepţie. Partea mediană a acestei piese reprezintă o reiterare a unei melodii pline de etos slav, în care vioara solo va avea de arcuit şi de susţinut fraze conjuncte  pînă la revenirea secţiunii iniţiale, pline de ritmicitate în măsură ternară.

Ultima parte Melodia poate fi considerată un adevărat ţi inspirat lied instrumental,, asemănător cîntecelor fără cuvinte, cunoscute şi aflate în această întreagă istorie a muzicii acestui popular gen. Bogăţia de înţelesuri şi acea melodicitate au creat atractivitatea acestui triptic şi au asigurat cumulul de aplauze şi ovaţii la scenă deschisă adresate acestor artişti maturi.

Ca urmare a rechemării la aplauze, ansamblul a oferit ca bis Cîntecvul rusesc din opera Mavra a cunoscutului compozitor Igor Stravinsky, într un aranjament plin de culoare, fantezie şi bun gust.

După pauză,acest ansamblu a oferit în primă audiţie absolută Concertul transilvan pentru vioară şi ansamblu de coarde pe teme româneşti din Codex Caioni ( sec XVIII) APARŢINÎND LAUREATULUI CONCURSULUI DE COMPOZIŢIE DIN 2001 Vlad Maistorovici. Solistul acestui concert a fost Eugen Ţichindeleanu, laureat al concursului George Enescu din 2003.

Folosind o parte din textul explicatival compozitorului : „Concertul începe cu un Andante da chiesa pe un ison de ţambal virtual, violonistul transilvănean preludează.Apoi îşi face apariţia  vioara transformată într un fluieraş îngânat de acordseon în Moderato hungarico. În Allegro saxonico devine un fiddler britanic ţi culminează în Maestoso inglese în ritm akasak.Brusc, ţambalul virtual revine ţi l transformă într un klezmorium, Moderato iudaico. Urmează un cântec de leagăn Con moto Colinda. O fugă se ţese în Allegro italiano, iar în allegro zingaro, viola şi vioara amintesc muzica lăutărească. În Allegro tedesco înfloreşte polifonia de concert brandemburgic, suprapunându se cu Dansul din Nireş, apoi şi cu Cântecul voievodesei Lupu. Ultimul dans rămas aleargă să le prindă din urmă în Presto finale.”

Concertul s -a bucurat de un succes moderat, execţia sa a fost una corectă, tehnică în foarte multe momente dar neavând acel feeling şi mod de a se implica emoţional în acest univers stilistic cât se poate de vast.

Ultima lucrare inclusă a fost Simfonia de cameră op 73 de D. Sostakovici. Aceasta este de fapt amplificarea Cvartetului  numărul 3 aparţinând aceluiaşi creator.Partea I Allegretto prefaţează printr un caracter al primei teme tot ceea ce se va ” lovi” de cea de a doua temă, mult mai serioasă, riguroasă, alcătuită contrapunctic. Starea perpetuă ded neliniştese va amplifica odată cu dezvoltarea şi totul va putea fi concluzionat din acea încărcată politonalitater în idilica şi pastorală tonalitate Fa Major.

Partea a II a Moderato con moto va avea darul de a aduce două paliere sonore distincte, care în cele din urmă, în pofida caracterului lor contrastant vor fi îngemănate. De fapt este vorba despre un marş tenebros, apăsător şi dur cât şi de un vals simplu, seren ţi plin de o delicateţe aparte.

Partea a III aAllegro non troppo se va impunecu sonorităţi pline de assperităţi, de durităţi, de disonanţe ce vor amesteca acel material sonor provenit din părţile antecedente. În această parte descriptivă am putut sesiza acele orori şi forţr erminamente distructive ale unui război ce l a impresionat dar şi l a marcat pe Sostakovici, oferindu i nenumărate surse de inspiraţie.

Motive metro ritmice pline de acea calitae de a fi feroce vor fi foarte bine etalate de către toate grupurile instrumentale ale acestui ansamblu cameral. Cele două planuri vor evolua şi în zone mai puţin electrizate.

Partea a IV a este de fapt o passacaglie în tonuri şi lini melodice grave, pline de o atmosferă lirică înnăbuşitoare, sufocantă.âPartea a V a Moderato va readuce acea stare în care ironia şi sarcasmul destul de usturător la adresa societăţii – mărci stilistice recunoscute ale lui D. Sostakovici vor predomina. Totuţi , un anumit echilibru arhitectonic se va impune. Starea de visare combinată cu acea tragedie a imaginilor vizuale transpuse în muzicp, atît de puternic reliefate se va simplifica, iar această tulburătoare lucrare se va termina într o zonă plină de sonorităţi de abia perceptibile, asemeni unor interogaţii cu caracter retoric, chiar filosofic…OARE DE CE?

Sursa foto wunc.org