Toate le-aţi schimonosit. Toate le-aţi întors pe dos, că, de, suntem de-acum capitalişti şi altă făină macină la moară. Dar cu RUSINEA ce-aţi avut, frate? Vă stătea în gât această trăsătură specifică neamului nostru? Chiar nu vă e ruşine de nimic? Umblă ruşinea-n pielea goală, strigând că moare de năduf. Doamne, ce vremuri am ajuns!
Pe trotuar sau în parlament, se scălâmbăie RUŞINEA-n fel şi chip, fiindcă, nu-i aşa, pentru ea nu mai este loc. Fie că-şi dezgoleşte ţâţele sau fundul pe centurile patriei, fie că scoate perle pe gură în Palatul Victoria, RUŞINEA a ajuns de mirul lumii.
La capătul puterilor, coborâtă la ultimul nivel posibil, în România postdecembristă, RUŞINEA, care odinioară dădea măsura valorii unui OM, umblă astăzi ruşinată, strecurându-se ca o umbră pe lângă ziduri, aşa cum umblă şi dreptatea cu capul spart în această societate anormală, ce se proclamă cu surle şi trâmbiţe… normală.
Doamne, ce RUSINE mi-este, ca un bun patriot ce mă aflu, că trebuie să scriu aceste rânduri!
Dar vouă, vouă, celor care aţi adus ŢARA aici, unde RUŞINEA este nulă, vă este câtuşi de puţin?
Permiteţi-mi să mă-ndoiesc. Am zis!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
