De la dezastrul din clubul Colectiv, am observat o apetență a unor jurnaliști pentru scoaterea la lumină a carențelor grave din domeniul sanitar.
Salut pe această cale campania pe care o duce Cătălin Tolontan, de jumătate de an, în Gazeta Sporturilor și campania privind starea deplorabilă a Spitalului Județean Constanța, campanie dusă de mai mulți ani de Lavinia Siclitaru și cotidianul Ziua de Constanța.
Cele două campanii au un punct comun: starea dezastruoasă a spitalelor din România, lipsa cruntă a igienei, fapt care se repercutează negativ cu privire la starea pacienților și nu numai.
De mai bine de 15 ani se știe că sistemul sanitar românesc este bolnav. Și nu este bolnav neapărat din cauza plicului sau corupției medicilor pe care procurorii DNA stau cu ochii ațintiți ca și cum corupția doctorilor este de vină pentru dezastrul care a pus stăpânire pe România.

Sistemul sanitar românesc este bolnav din cauza managerilor! Manageri numiți pe sistemul p.c.r. (pile, cunoștințe și relații), dar cu patalama în regulă, adică având la bază un concurs de dosare de management, unde criteriul de aprobare este unul subiectiv și nicidecum obiectiv.
Manageri care pentru sutele sau zecile de mii de euro luați drept șpagă închid ochii la licitațiile organizate cu dedicație și câștigate de firmele de casă ale partidelor politice și se fac că nu observă neregulile din executarea contractelor de către societățile respective.
Manageri care permit unor angajați sau foști angajați să își deschidă farmacii în interiorul spitalelor, de unde pacienții să se aprovizioneze cu toată medicamentația necesară pe care, firește, spitalul nu o are, deoarece a depășit plafonul sau pentru că nu a primit decontările de la casa județeană de asigurări de sănătate.
Manageri care stau săptămânal sau zilnic în conferințe de presă în loc să se ocupe de însănătoșirea grabnică a unității sanitare pe care o conduc.
În tot acest timp, oamenii mor în spitale. Iar după moartea lor, catadicsesc să își miște dosurile din fotoliile de la birou inspectorii din cadrul direcțiilor județene de sănătate publică sau din cadrul Ministerului Sănătății. Se fac comisii peste comisii, verificări peste verificări, anchete peste anchete, dar în final rămâne cum s-a stabilit: acarul păun este de vină, dacă nu cumva, între timp, managerul spitalului a fost săltat de DNA așa cum s-a întâmplat la Constanța. Și… punct!
Problemele rămân aceleași pentru că dosarul se închide odată cu îndepărtarea acarului păun. De ce? Pentru că nimeni din Ministerul Sănătății, din Guvern sau din Parlament nu dorește cu adevărat rezolvarea reală a problemelor.
Pentru a avea un popor sănătos avem nevoie de un buget mai mare la Ministerul Sănătății. Cum am avea nevoie și de măcar 6% din PIB pentru educație. Numai că niciun guvern și niciun Legislativ, de 15 ani încoace, deși au susținut puternic că este nevoie de mai mulți bani în sănătate și educație, nu au acordat fondurile necesare.
Este mult mai simplu să urli la televizor, în talk-show-uri, iar în Parlament să votezi pensii speciale, imunități și privilegii sau să stabilești că în vacanță te poți folosi de mașina instituției, pe banii contribuabililor. Sănătatea și educația pot să mai aștepte, ce dracu’!?

Iar la această stare de fapt și-a adus aportul negativ și președintele Klaus Werner Johannis. Cel care a ajuns în fruntea României, în noiembrie 2014, pe baza unui program în zece puncte, primele două referindu-se strict la educație și sănătate.
Au trecut aproape doi ani, iar sănătatea și educația suferă, pentru că România are un președinte slab. Care și-a numit la sfârșitul anului 2015 propriul guvern, executiv ce pare incapabil să găsească soluții pentru cele două sisteme necesare dezvoltării unui popor: sănătatea și educația.
În tot acest timp au murit și mor oameni, morți pentru care nimeni nu este tras la răspundere penală.
Așa că despre ce reformă vorbim?
Redactia ziarului Criteriul National multumeste domnului Hristo Botev pentru acest material exceptional.
