„Rusia se scaldă în numerar”, a declarat recent pentru Wall Street Journal un economist de la Institute of International Finance. Nu e genul de știre financiară la care să fi sperat SUA și aliații lor, la mai bine de șase luni după ce președintele Vladimir Putin a atacat Ucraina, iar Vestul a răspuns prin sancțiuni economice – scrie ziarul american The Washington Post într-un editorial, citat de Rador.
Petrol rusescFoto: Ink Drop / Alamy / Alamy / Profimedia
Acele sancțiuni – incluzând popriri fără precedent de active – au fost într-adevăr masive și, cuplate cu retragerea voluntară a corporațiilor de pe piața rusă, au contribuit la aruncarea țării lui Putin în recesiune. Există însă o hibă majoră: exportul de petrol din Rusia a continuat, iar până în iulie Moscova câștigase de pe urma lui 74 de miliarde de dolari, conform Wall Street Journal.
E unul dintre motivele pentru care rubla s-a apreciat de fapt după invazia din 24 februarie. Rusia exportă acum un pic mai puțin petrol decât exporta în 2021, în parte din cauza interdicțiilor americane, canadiene și britanice, însă China și India – și țările europene lipsite de alte surse – continuă să cumpere petrol rusesc la prețuri în general mai mari decât anul trecut.
Pe scurt, veniturile din petrol ale Rusiei constituie un motiv important pentru care sancțiunile nici măcar nu se apropie de punerea pe butuci a economiei de care depinde mașinăria de război a Moscovei. Situația cerea un plan inovator, iar G7 a convenit asupra unuia: o propunere susținută de multă vreme de secretara Trezoreriei americane, Janet L. Yellen, care prevede ca SUA și alți susținători ai Ucrainei să impună un preț maxim al petrolului rusesc prin intermediul unui soi de cartel al cumpărătorilor. Cheia planului este să se profite de dominația firmelor britanice și europene pe piața asigurărilor, de care depinde transportul global al petrolului pe mare, refuzându-se asigurarea oricărui tanc petrolier rusesc care transportă țiței mai scump decât plafonul impus.
Rusia a amenințat deja că va sista livrările către orice țară care va adopta plafonul
Deși anunțul G7 de vineri nu a precizat vreo cifră anume, ideea e ca plafonul să fie sub prețul global, dar deasupra costului de producție al Rusiei. În acest fel și țările non-G7 ar fi încurajate să adopte măsura, pentru că ar însemna petrol mai ieftin pentru ele; pe de altă parte, Moscova însăși ar fi încurajată să consimtă, întrucât obținerea unui profit mic din petrol e preferabilă embargoului deplin pe care Occidentul l-ar impune în caz contrar.
Mecanismul e inteligent, iar ideea pe care se bazează e ingenioasă: ținta e fluxul de valută înspre vistieria Moscovei, iar nu fluxul de țiței dinspre puțurile și porturile ei. Întrebarea evidentă este dacă SUA și aliații lor sunt capabili să o pună și în practică. Rusia a amenințat deja că va sista livrările către orice țară care va adopta plafonul. Administrația Biden susține că e doar o cacealma din partea Moscovei – și există șanse mari ca așa să fie, date fiind nevoia de bani a Rusiei și lipsa surselor alternative.
Putin a anticipat fără îndoială plafonul și încearcă să găsească modalități de a-l ocoli prin acorduri secundare și alte subterfugii. G7 mai are de lămurit multe detalii până în decembrie, când cel mai probabil planul va intra în vigoare. Perspectiva perturbării fluxului de bani către Rusia fără a perturba și piețele globale ale energiei merită acest efort.
___
