În anii nouăzeci, un lider sindical atrăgea atenția prin prezența sa vocală. Pentru că nu se putea baza pe prezența fizică, din cauza privirii și defectului de vedere, liderul de sindicat compensa urâțenia personajului aruncând în public vorbe meșteșugite, bune pentru urechile ălora din popor, menite să le ia mințile și să îl aduleze pe cel care li se adresa.

Pe atunci, Victor era mare luptător anti-FSN, apoi anti-PDSR, adică strămoșii actualului PSD. Fapt care l-a adus în atenția Seniorului politicii românești, Corneliu Coposu, care l-a introdus în dreapta politicii românești și l-a aruncat în luptă pentru fotoliul de primar general al Capitalei, funcție în care Ciorbea a fost ales în iunie 1996.
Alegerea sa drept șef al Bucureștiului și imensa popularitate de care se bucura în rândurile mulțimii, i-au dat lui Victor noi aripi. Profitând de acest lucru, Victor Ciorbea s-a folosit de cadavrul Seniorului Corneliu Coposu, pentru a ajunge prim-ministru al României, după ce Convenția Democrată Română(CDR) a câștigat alegerile parlamentare și prezidențiale în noiembrie 1996.
Practic, Ciorbea a condus primul guvern de dreapta, după revoluția din decembrie 1989, având o sarcină istorică: de a începe schimbarea mentalității alegătorilor, de a le inocula ideile dreptei politice după mai bine de 45 de ani de comunism.
Numai că Victor a ratat toate obiectivele trasate. Guvernarea Ciorbea a fost un dezastru total, concretizat în picarea Executivului la 30 martie 1998, când Victoraș s-a trezit fără slujbă, hulit de cei de dreapta, dar și de stânga de pe scena politicii românești.
În loc să se retragă, să își lingă rănile și să analizeze greșelile comise pentru a reveni mai puternic pe palierul de dreapta al politicii românești, Ciorbea a ales să rămână în prim-plan, chiar dacă PNȚCD nu a mai intrat în Parlament în urma alegerilor din noiembrie 2000. A rămas în partidul condus până în 1996 de Corneliu Coposu, iar în 18 iunie 2011 a fost ales președinte al PNȚCD.
După care a ales să dezerteze. Că așa e Ciorbea. Astfel că în septembrie 2012 s-a înscris în PNL și a candidat la București din partea USL – alianța PSD-PNL pentru alegerile din acel an.
Odată ajuns parlamentar cu consensul dreptei și stângii politice, Victoraș a dat din coate iar în martie 2014 a fost ales Avocat al Poporului. O funcție, nu pe măsura celei de prim-ministru pe care o deținuse între 1996 și 1998, dar foarte importantă pentru că practic este menită să cenzureze întregul proces legislativ și activitatea administrației publice din România. Cenzură care trebuie făcută, conform legii de organizare, în folosul cetățenilor simpli.
Credeți că Victor a respectat aceste dispoziții legale? Nicidecum. El a ales să trădeze încă o dată și, respectând principiul că nu poți fi slugă la doi stăpâni – PNL și PSD -, a ales să se bage argat plătit la PSD.
Adică a ales să se comporte ca unul care suferă de sindromul Stockholm. Cum, nu știți ce este acest sindrom?
Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul.
Așa s-a întâmplat și cu Victor Ciorbea. De la luptătorul anti-FSN, anti-PDSR, anti-PSD, a ajuns din 2012 încoace simpatizantul partidului condus acum de Liviu Dragnea. Partid pe care îl iubește, cu care se identifică, lucru demonstrat de faptul că Victor Ciorbea s-a făcut luntre și punte pentru atacarea la Curtea Constituțională a legii care nu îi permite lui Liviu Dragnea să fie prim-ministru.
În tot acest timp, în România sunt sute de mii de cetățeni ale căror drepturi sunt încălcate zilnic de administrația publică locală, județeană sau centrală, dar pentru care Avocatul Poporului, Victor Ciorbea nu ridică un deget.
De ce?
Pentru că Victor Ciorbea suferă de sindromul Stockholm!
Sursa foto : Arhivă Hristo Botev
Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului Hristo Botev pentru excelentul material oferit în exclusivitate!













