Criteriul National

„Mai întotdeauna vedem realitatea așa cum vrem s-a vedem , cum dorim a priori( înainte de experiență) să ne-o explicăm. Iar daca uneori analizăm și distingem altceva decât am vrut să vedem, dacă remarcăm ceea ce este în realitate, atunci cele vazute le luăm de-a dreptul ca pe un miracol.Am ajuns să credem mai degrabă într-un astfel de miracol , decât în adevărul pe care nu dorim să-l vedem ” (F.M. Dostoievski)

Am să intitulez această pățanie cu un subtitlu sugestiv-Pălăria de paie și ” ieșirea din rând „. Probabil că, până la final veți înțelege atât povestea propriu-zisă dar și semnificațiile acestora.
Cu voia dumneavoastră, înainte de a desluți aceste lucruri aș dori să vă prezint , în câteva cuvinte ceva legat de sferele noastre, de convingerile intime ,de rodul sufletului nostru carepot fi „securizate ” în interior
Și ce rol ar avea aceste lucruri, dacă ajungem să folosim vestimentația sănătoasă , adecvată anotimpurilor, cu care ne arătăm lumii? Numai că, lumea a cam uitat ori ignoră și continuă să creadă și să se ia de anumite tendințe …mai nesănătoase.
Ca de exemplu, vestimentația adecvată nu trebuie să o ascundem. Uităm de un amănunt esențial- aspectul exterior reprezintă totul în lumea de astăzi, deoarece omul ,care a ajuns fără să știe multiplicat și uniformizat, care ține morțiș să fie „de-al lor ” , ” integrat ” în comunitatea locală.
Neglijența fiecăruia dintre dumneavoastră la ținuta cu care ieșim în lume este imediat taxatî : ” Ce măi, asta se crede mai deștept ca noi ? ” Iar ”următorul pas” este urmat de izolarea ta.

”Nu credem așa ceva! ” o să fiți tentați să-mi spuneți, chiar să-mi reproșați…

Timpul trece altfel în orice sat, aproape că nici nu mai aam avea nevoie de ceas. Pe vremuri, bunicii și străbunicii își dădeau seama de timp uitându-se după soare, după lumină, după cântatul cocoșilor. Totul pare să se desfășoare mult mai lent, în ralanti.
Despre viața la țară se spune că ea este destul de diferită de a orașelor din România. Uneori, orășenii o privesc ca pe o atracţie şi o sursă de liniște pentru cei mereu obişnuiți cu aglomeraţia şi zgomotul citadin.Mulți rămân cu impresia întoarcerii în timp la simplitate şi la origini. Departe de a fi arhaici și anacronici, primul lucru care îl încântă pe cel neprins în acest nou univers este atitudinea celor de la munca câmpulu. Cum anume vă explicați atunci când sesizaâi adierea de iarbă proaspăt cosită, gustul laptelui proaspăt muls, plimbările cu căruţa sau cu sania, somnul odihnitor. pe care majoritatea orășenilor, a turiștilorle tot caută?

Da, stimați cititori ai acestei platforme independente…Permiteți-mi să vă spun și să vă asigur că realitatea este aceea prezentată mai sus. Însă, de ceva timp lucrurile au cam început să se schimbe și în…viața satului.

În cele ce urmează, vă voi arăta un fapt trăit de mine chiar în cursul acestei dimineți.

Mergeam la plimbare pe mândra șosea…recent modificată, dar asfaltată care străbate satul unde locuiesc. La un moment dat, mî întâlnesc pe drum cu doi semeni. Îi salut respectos si pe doi cosași clasici și, unul dintre ei, văzând că pe cap port pălărie din paie naturale și nu „șepcuța a la Bush”, îmi zice :

– Bre, nu vrei să-mi dai mie pălăria ?
– Dacă-ți place, îți cumpăr una la fel, am răspuns
– Lasă-mă cu vechiturile matale…

După un asemenea răspuns , am încetat brusc convorbirea. Nu de alta, dar l-am lăsat pe interlocutorul meu ” în rândul oamenilor” ce se vor…aliniați în trend, în ultimele tendințe… mondiale.

Vedeți dumneavoastră, oamenii „moderni” nu mai stau pe GÂNDURI. Pare paradoxal. dar , din câte se pare, gândirea e scumpă. Au ajuns să preia idei de-a gata. Este chiar șocant pentru mine atunci când sesizez că respectivii nu știu și nici nu vor să se convingă de faptul că orice-i GRATIS costă scump !
Îi informez că pălaria din paie naturale protejează cu adevărat și într-un mod sănătos capul de radiațiile puternice ale soarelui de vară.
Reactia cosașului mi-a cam zdruncinat credința că exemplul personal mai poate fi un îndreptar pentru a păstra ceea ce a fost milenii de folos omului. Eu voi folosi pălăria din paie atîta timp cât voi trăi !
Am ajuns și la o concluzie, deoarece se poate demonstra că am „cules” ceea ce merita un „om învechit „. El va fi părăsit imediat de toata comunitatea rurală „modernizata pe gratis” .

Iar aici, nu trebuie să avem decât minime cunoștințe și …o minimă decență. Nu se pune problema de capacități ieșite din comun, ci poate de ceva intuiție, care este dincolo de mintea noastră.
De aceea se impun două aspecte pentru a rezolva într-adevăr orice fel de dilemă Primul se leagă de capacitatea de a crede si de a dori cu adevarat să rezolvăm problema. Iar cel de-a l doilea aspect este centrat pe nivelul decenței, al concentrației, nivelul acela în care,liniștea și buna-cuviință ne caracterizau pînă deunăzi.

Pe final, mai am doar o frază să mai adaug…Și nu e deloc batjocoritoare, chiar dacă parafreazează rugăciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Sfânta Cruce-” Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac ! ”