ziarul Criteriul Naţional a depus eforturi deosebite pentru a explica problemele grave de administraţie la nivelul primăriei în special şi cele de mentalitate în randul comunităţii, dar din pacate nu a atins şi cauza acestor nenorociri, omul care a reuşit la Constanţa să dezvolte o reţea uriaşă de oameni de afaceri şi de administraţie bine contectaţi intr-o mare familie, cei mai mulţi dintre ei dominaţi de o prostie profundă (educaţional vorbind), dar înzestraţi nativ cu o inteligenţă economică care i-a ajutat să cultive şmenozeala.
Dacă otomanii au reuşit să distrugă în proporţie de cel putin 90% moştenirea antică şi bizantină a oraşului port, ciumoşii roşii sunt pe cale să desăvârşească opera comunistă de distrugere a tezaurului neoclasic, neoromânesc şi art-nouveau în special făurit la sf. de sec XIX, început de secol XX. Mulţi oameni ar crede poate că strategia ciumei roşii a fost o lucrare elaborată de manipulare a maselor, că ei defapt şi-ar fi dorit să scadă nivelul de educaţie şi să dezbine comunitatea. Pe naiba, în varful politicii au ajuns nişte inşi dând din coate, iar când s-au vazut pe funcţii au făcut ceea ce ştiau ei mai bine: golănie şi destrăbălare. Având în cap numai dolarei şi dat la buci, normal că nu aveau cum să se ocupe de problemele de educaţie şi nici nu s-ar fi priceput chiar dacă şi-ar fi impus, aşa că situaţia actuală gravă din pacate nu este decât repercusiunea nepăsării comunitare şi a hormoneilor fierţi din căpsoarele ciumoşilor.
epoca Vegetalului din pacate nu s-a încheiat, sunt mulţi cei care şi-au tocit limba lustruind timp îndelungat dosul păstăii aşa că nu au cum să uite gustul. Neruşinarea, destrăbălarea, infatuarea şi peşcheşul sunt deja în codul genetic local probabil iar reţeau uriaşă de oligofreni care ţin frâiele administraţiei şi a economiei din rândul oamenilor de afaceri este foarte bine închegată şi aproape imposibil de desfăcut dacă ne-am lua după vorbele care umblă pe uliţe si care spun că Vegetalul ar fi miruit şi mulţi magistraţi la vremea lui. Ciumoşii au reuşit să anestezieze organul indignării comunitare, aşa că singura care ar fi putut extirpa tumoarea roşie prin a-i rupe legăturile era justiţia. Cum acest lucru se pare ca nu se va intâmpla, există riscul unui lung ciclu istoric până când o noua epocă de înflorire va veni aşa cum în perioada monarhică s-a întâmplat succedând-o pe cea otomană. Constanţa are o situaţie economică bună datorită poziţiei geografice, dar calitatea vieţii este la pământ, iar moştenirea culturală mistuită şi badjocorită. Până când oraşul port va cunoaşte dinnou înflorirea poate dura zeci, chiar sute de ani, o dimensiune prea mare pentru viata unui om, dar prea mică pentru istorie…
