Repet, nu-i prima oară. Nu-i prima oară când văd astfel de situații.
Nu-i prima oară când eu păcătuiesc. Uite, la Unirii. De la Hanul lui Manuc către bulevardul Coposu traversez cu un chai latte în mână. Nu se vede nimeni-nimeni pe asfalt-bulevard. E semaforul pe roșu. Și când să fac al șaptelea pas ilegal, pe zebră, vine unul și mă claxonează, mă urlă, mă sperie cu viteza lui amețitoare. Bagă pedala-blană aiurea.
Nimeni nu-l oprește să avanseze. Dar ieșind de pe stradă mică în bulevard mare-mare el simte că-i viteaz și-i dă blană. E morală chestia asta? Întreb. Întreb că mă scot din sărite vitejiile astea. Adică, nu poți să mergi încet în continuare? Trebuie, cum dai colțul, văzând că-i om rătăcit pe asfalt, trebuie să dai blană?
Da, omul pe bulevard e ilegal, dar vâzându-l totuși, tu ești moral?
Obsesia de a prinde calea liberă, de a te băga repede pe culoar poate fi motivantă psihic. Desigur. Băi, dar un pic, un pic de bun simț nu te mușcă de ceafă, de fund? Tu instalat comod în mașina ta, apeși pe accelerație ca dementul. În fața ta e un OM, nu doar un biet pieton.
Omul, da, o fi ilegal, dar acceleratul ăsta beat este moral? Întreb. De ce? că am pățit-o.
Întrebarea mi s-a urcat la cap mai ales din furie. Mă vezi că traversez ca un rătăcit, te văd că vii. De ce tu trebuie să accelerezi ca nebunul?
Tu ai Puterea. Puterea de a face bine, puterea de a accelera. De ce faci abuz de putere?
Vezi omul. Nu-l poți tu ierta dacă a greșit? Unde te grăbești? Unde ți-e omenia?
PS: Acest articol nu-ndeamnă la ilegalități. Nu traversați aiurea strada. Strada se traversează pe la zebră, trecere de pietoni, pe culoarea verde.
Photo 52419404 © Luciano Mortula – Dreamstime.com
