1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
Bulgaria, care are o istorie și multe caracteristici social-economice asemănătoare cu România, precum și Croația au intrat în iulie 2020 în Sistemul Monetar European II (Exchange Rate Mechanism II – ERM II) – etapă premergătoare adoptării euro. În timpul acesta, România a încetat să mai îndeplinească cele câteva criterii de convergență pe care le-a satisfăcut la un moment dat și a înregistrat o creștere importantă a deficitului bugetar și a datoriei publice. Aceste evoluții diferite au fost puțin discutate în media românească și nu preocupă prea mult opinia publică. Se vădește astfel că societatea românească are un comportament paradoxal: deși se declară proeuropeană, ea nu pune presiune asupra politicienilor și demnitarilor răspunzători de încetinirea mersului pe drumul către civilizația europeană.
2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?
În ultimele decenii, ideea care a triumfat în literatura și practica economică din țările dezvoltate a fost necesitatea asigurării independenței băncii centrale față de guvern. Ea a fost foarte răspândită în UE, unde independența Băncii Centrale Europene a fost înscrisă în tratate ca o cerință a realizării Uniunii Economice și Monetare. Această concepție s-a schimbat însă ca urmare a crizei financiare globale din 2008-2009 și mai ales a crizei sanitare din 2020, care au arătat că, în mod direct sau indirect, băncile centrale și statele sunt interdependente. Ca urmare, în literatura și presa economică au apărut numeroase lucrări și articole în care autorii, unii dintre ei prestigioși, au pledat pentru finanțarea statelor de către băncile centrale (aici). Și, de fapt, principalele bănci centrale ale lumii și-au redus rata dobânzii de politică monetară și au lansat ample programe de cumpărare de titluri de stat.
Asumarea de către băncile centrale a acestui rol nou nu a pus probleme prea mari în SUA, Marea Britanie și Japonia, în care independența băncii centrale nu este prevăzută în textele de lege. Spre deosebire de acestea, problema constituie un factor de divizare în zona euro. Deoarece nu are un real buget de intervenție conjuncturală, zona euro depinde, cel puțin deocamdată, de Banca Centrală Europeană pentru a atenua efectele crizei sanitare, îndeosebi în țările cele mai vulnerabile. Însă, această situație este în contradicție atât cu tratatele UE, cât și cu legislația germană, ceea ce a dat naștere, printre altele, unui grav contencios în fața Curții Constituționale Germane de la Karlsruhe. Se vede astfel că o uniune monetară nu este suficientă și că este necesară o uniune politică. Dincolo de aceasta, se pune întrebarea dacă independența băncii centrale a fost doar un mit, care, la fel ca celelalte mituri, are un timp caracteristic, care acum este pe sfârșit.
3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei și cea mai mare speranță?
Economia României se află prinsă între populismul guvernanților și rapacitatea vânătorilor de rente, ceea ce face ca incertitudinea cu privire la evoluția sa viitoare să fie foarte mare. Se poate totuși presupune că deficitul bugetar și datoria publică vor crește semnificativ, deoarece cheltuielile publice necesare pentru combaterea pandemiei se vor adauga la derapajele fiscale din trecut. Ca urmare, este de așteptat că vor exista puternice presiuni inflaționiste, cărora nu este sigur dacă Banca Națională le va rezista. „Inflația este întotdeauna și pretutindeni un fenomen monetar, în sensul că este și poate fi produsă numai de o creștere a cantității de bani mai rapidă decât a producției” a scris Milton Friedman în 1970 (The CounterRevolution in Monetary Theory). Aceasta nu înseamnă însă că inflația este exlusiv un fenomen monetar.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
