Pe digul speranţei se-aude orchestra
Ce-mi cântă-n tăcere preludiul unirii,
Pianul se-nfoaie şi-şi cheamă maestra
Să-i tulbure clapa, cu vocea iubirii.
–
Noi valuri sihastre sărută o barcă
Pe lună aleargă pădurea de ciute,
Pe plajă, în alge dansează o scoică
Tu lacrimi pe versuri de mine ţesute.
–
Sub cerul cu stele, în muguri de seară
Aduni tot neantul cu chipuri de zâne,
Şi-mi dărui tandreţe în glas de chitară
Iar ploaia din voce, pătrunde în mine.
–
Ascult glasul tău ce aleargă pe strună
Şi-n fluviul romantic, cum curge lăuntric,
În suflet, sclipiri pe catarge se-adună
Şi-n ochii luminii sunt farul excentric.
–
Chitara mă frânge, cu şoapte divine
Mă poartă prin visuri şi-mi stinge aleanul,
Te rog zee scumpă, rămâi doar în mine
Cu marea, chitara, orchestra, pianul.
Stefan Doroftei Doimaneanu
Multumim sensibilului poet Stefan Doroftei Doimaneanu pentru poemul acesta deosebit, relevator.
