O voce dintr-un difuzor le spune că vor concura pentru o grămadă de bani – 45,6 miliarde de won, echivalentul a 38 de milioane de dolari, jucând jocuri pentru copii. Și începe partea sângeroasă.
Grupul este mânat în altă sală, zugrăvită alandala cu culori de grădiniță, ca să joace Red Light, Green Light – la noi i se spune „Regina pe furate”.
Află imediat că, dacă rămâi în mișcare după ce un robot fioros cu codiță ca de porc spune „Red Light!”, pedeapsa nu este descalificarea, ci un glonț. Până la sfârșitul jocului, jumătate dintre participanți sunt uciși.
Nu este un serial pentru cei care detestă să vadă oameni împușcați de aproape (sau înjunghiați, sau căzând de la înălțime zdrobiți etc).
Sunt sute de morți în cele nouă episoade, plus o scenă-bonus de disecție, dacă vrei neapărat să vezi niște intestine. Și toți cei din serial sunt îngroziți, tot timpul – actorii tremură și plâng constant, în fața unor amenințări extreme.
Squid Game este puternic diferit de alte filme în același gen prin faptul că introduce o puternică notă emoțională. Jucătorii trebuie să decidă dacă rămân sau nu în joc.
După masacrul inițial, grupul poate profita de o clauză din contract și trebuie să voteze, cu majoritate simplă, dacă termină jocul sau merg acasă fără să primească vreun ban.
Ajung acasă pentru scurtă vreme, înainte să ajungă toți înapoi în dubă, cerând să fie adormiți pentru a se întoarce și a încerca să câștige premiul. Sunt prea disperați.
Așa cum afli în ultimul episod despre escaladarea datoriilor familiilor, cealaltă mare idee a serialului este disperarea financiară și oamenii care sunt victimele sistemului. Așa că sezonul al doilea ar putea fi și mai interesant și complex.
