Speranțe rodnice
Spunem uneori : ” Numai speranța mi-a mai rămas „, „Speranțe deșarte „, „Mă rog si sper „, și gândul nostru se întrerupe, rămâne la jumătate.
Trecem din obișnuință la profesia de bază – AȘTEPTAREA !
Dar, oare ce tot anume așteptăm ?
„Ziua de mâine ” ar răspunde orice mucalit comod.
Cum se face că mai toată viața noastră e doar INCERCARE si ASTEPTARE ?
Sigur ca Nu. Majoritatea muncim , muncim permanent, uitând uneori ce căutăm, rătăcind drumul spre țelul propus.
Mereu aflați în mișcare , în căutarea FERICIRII vom avea parte de SPERANȚE RODNICE.
Să exemplificăm . Îmi doresc să ajung și eu în Capitală. Nu mă hotărăsc și am ajuns bătrân fără să văd ceea ce definește și ceea ce reprezintă Capitala. Acum înțeleg că orice călătorie începe cu primul pas. Acest pas decisiv n-am fost în stare să-l fac de foarte multe ori în viață. Am rămasîn cel mai bun caz la încercarea mentală de a face…De aici Speranțe deșarte…
Sau,să vă dau un alt exemplu,stimați cititori ai acestei platforme media independente. Trebuie să ajung la o întânire importantă, dar nu mă hotărăsc să plec , fiindu-mi teama că o să plouă. Rămân în pierdere fiindcă n-am știut un amănunt esențial, și anume că tocmai cel care se teme de un nor nu va călători niciodată !
Să trecem de la Speranțe deșarte la Speranțe rodnice care presupun căutare permanentă, eforturi inteligente și menținerea drumului nostru.
Pe final, ar fi cazul să privim mai atenți la florile din natură ,vedem semnalele Rodului ce stă să vină.TINERII sunt florile printre noi, oamenii. Ei sunt cei care trăiesc clipa, chiar dacă nu știu spusele genialului Mihai Eminescu: „Prezentul e patria vieții ! „.
Toti ceilalți ar trebui să adoptăm viziunea tinerilor și să nu mai dăm AZI pentru MÂINE, cuvânt despre care nu știm că vom putea să-l mai rostim.
A trăi clipa în mod conștient, a face ceea ce impune scadența fiecărui lucru, a profita de forța și inspirația care gratifică pe cei îndrăzneți, iată atitudini cu adevărat specifice „Timpului florilor „, adică al Tinereții.
Tinerețea nu face casă bună cu așteptarea, cu lenea. Mișcare și iar mișcare. Învață de la toate și toți, și, mai ales crede în reușită. Cel care nu crede, nu va înțelege viața și va rătăci mereu drumul .
Să încurajăm tinerii să se bucure din plin de bogăția virtuală a timpului lor, fără să uite că în această etapă se bun bazele roadelor de mai târziu.
Sursa foto : https://google.com
Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 23 iunie 2018 în exclusivitate.Totodată,pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent.
