Plecat la ora 4 dimineata inainte de cantatul cocosilor. Bine ca dormeau dusi copiii si nu s-au agatat plangand de el sa ii faca inima mai grea si mai neagra decat o avea cand a vazut ca avionul s-a ridicat deasupra Bucurestiului si incet-incet tara lui se facea tot mai mica. Lasase in ea tot ce avea mai drag, dar plecase in Spania pentru o paine mai alba.
Lacrimile ii veneau din belsug in ochi, dar ii era rusine. El, barbat in toata firea sa planga? Ce-ar fi facut daca era in locul celor care au fost condusi la aeroport si imbratisati cu dragoste de catre sotie, parinti si copii?
Era fericit ca statea la fereastra si ca nu era cu nimeni cunoscut in avion, fiindca nu il vedea nimeni cat era de amarat.
„Daca se prabuseste avionul inainte de a ajunge la destinatie, se intreba infiorat?”
Usor-usor s-a obisnuit departe de familia sa. Suferea, dar se consola cu ideea ca se sacrifica, sa le fie lor bine.
Nimeni nu s-a gandit ca peste doua luni va fi ucis pe trecerea de pietoni de un sofer drogat, care conducea cu viteza.
A stat mult prin spitale, iar ea nu putea sa-si lase copiii in tara si sa mearga sa-l vada. A sperat pana in ultima clipa, dar in zadar. A murit printre straini si ea statea cu fata scaldata in lacrimi si rememora ultima lor discutie:
-Niciodata nu voi ramane definitiv acolo, fiindca tot ce am mai drag se afla aici. Stii foarte bine ca mai intai va iubesc pe voi, apoi parintii si prietenii adevarati.
A stat in cumpana doua ore, nestiind catre cine sa se indrepte, apoi i-a venit sa tasteze: Servicii funerare Spania de parca o voce de sus i-ar fi dictat totul.
S-a linistit cand a aflat ca firma este condusa de o femeie: Rosalinda Negri. Numai o femeie ii poate da mana unei femei cazute la pamant de prea multa nesansa in iubire si in viata. A fost multumita descoperind ca la ora aceea tarzie din noapte, cineva i-a vorbit frumos la telefon si a ascultat-o fara sa o intrerupa.
Au pus la punct atunci detaliile, iar ei i-au comunicat pretul. Din nou a inceput sa planga, amintindu-si cat de atent fusese el, fiindca isi facuse o polita de asigurare de viata, inainte de a pleca.
Nu ii lasa datori si nu le punea in spate povara cheltuielilor de repatriere.
Repatrierea a decurs prompt si conform planificarii echipei inimoase, conduse de o femeie despre ale caror performante profesionale se vorbeste in toata lumea.
Echipa a muncit enorm si asa a fost posibila intalnirea lor la capela intima, in atmosfera aceea sfasietoare. Ea, vaduva, simtea multumire sufletesca, fiindca a reusit sa il aduca inapoi si sa ii organizeze o inmormantare decenta cu ajutorul echipei care daduse dovada de multa omenie.
Cand masina funerara curata, condusa de Sergio Negri, respectuos si imbracat elegant a pornit de la capela catre cimitir a inceput sa ninga sfasietor de frumos, iar ea a inteles ca el pleca spre o lume mai buna ducandu-i in sufletul sau mare si bun si pe ei in calatoria lui catre necunoscut…
