Cel puțin așa ni-l arătau realizatorii de filme. Dar ce au de spus istoricii?
În realitate, Vestul era mult mai blând decât este adesea descris în cultura populară, dar în unele zone existau amenințări ascunse de violență, au spus istoricii pentru Live Science.
Vestul Sălbatic cuprindea teritorii vaste, de la stâncoasele „state de munte ca Montana, până jos în Texas și apoi întinse până pe coasta de vest”, spune Terry Anderson, profesor emerit de economie la Montana State University și coautor al cărții „The Not So Wild, Wild West: Property Rights on the Frontier” (Stanford Economics and Finance, 2004). Cât despre perioada de timp, aceasta se întinde din anii 1850, înainte de Războiul Civil, până spre 1900. „Pe atunci, întinderile erau deschise și turmele puteau să pască oriunde”.
Important este că acele suprafețe enorme de teren nu erau în proprietatea statului la acea vreme, ceea ce însemna că nu era multă supraveghere federală.
Absența unei guvernări centrale este în parte responsabilă pentru imaginea noastră colectivă că Vestul Sălbatic era un loc de trai necontrolat și înspăimântător, explică Anderson.
„Este descris aproape ca un domeniu al anarhiei în care aveau loc lupte între triburile indiene, iar apoi s-au amestecat și europenii”. În timp ce lupte demne de participarea lui John Wayne se mai întâmplau (de exemplu, trei oameni au murit în 1881 în confruntarea de la O.K. Corral din teritoriul Arizona), erau și perioade liniștite în care coloniștii puteau să-și imagineze că trăiesc ca într-o societate cu reguli.
Împușcături în serie la OK Corral (captură You Tube)
„Versiunile Hollywood arată că oricine și fiecare se lupta pentru drepturi asupra apei și pământurilor, dar am descoperit că în realitate oamenii înțelegeau consecințele negative ale confruntărilor și găseau căi civile pentru a-și rezolva disputele”, spune Anderson. De exemplu, proprietarii de turme partajau adesea loturi extinse de teren și alocau drepturi asupra lor. „Drepturile de proprietate erau destul de sigure și exista o piață pentru ele. Sistemul lucra destul de bine – dacă nu erai dintr-un trib indian, desigur”.
Pe parcursul vremurilor, terenurile aflate sub controlul indienilor s-au restrâns progresiv, împreună cu libertățile lor. Congresul a aprobat în 1851 „Indian Appropriation Act”, care a permis înființarea primelor rezervații în care amerindienii au fost relocați cu forța și nu li s-a permis plecarea fără aprobare.
Vestul Sălbatic nu era chiar o utopie cu guvernare minimală pentru coloniștii albi – și există date în acest sens. Mathieu Couttenier, economist la universitatea din Lyon, a studiat statisticile crimelor de la frontieră din secolul al 19-lea într-un studiu din 2017 publicat în Journal of the European Econmic Association. Părți din Vestul sălbatic erau evident mai violente decât statele din est, în special în zonele în care se descopereau aur și alte minerale, au aflat Couttenier și colegii. De exemplu, crimele și luptele fizice nu erau neobișnuite.
Cu alte cuvinte, dacă resursele în cauză erau abundente – precum pământul sau pajiștile – era mai probabil ca oamenii să ajungă fără violențe la o înțelegere. Dar cu cât resursa era mai rară și mai valoroasă, ca un metal prețios, oamenii erau mai înclinați să-și tragă pumni (sau mai rău) ca să se impună.
„Vorbim de o creștere cu 3 sau 4% a crimelor în ținuturile cu minerale și fără control federal față de cele fără minerale și care erau încorporate în Statele Unite”, spune Couttenier. „E o diferență destul de sesizabilă”.
Deci cât de sălbatic a fost Wild West? Probabil că mult mai blând decât v-ați închipuit uneori, dar cu siguranță nu era un loc pentru picnic.
