Studiul lor, publicat joi în revista Science, dă un răspuns îndelungatului mister privind domnia de 150 de milioane de ani a dinozaurilor: de ce erau mult mai multe specii mari decât mici, ceea ce este diferit față de animalele terestre de azi?
„Comunitățile de dinozauri erau ca în mallurile comerciale de azi, tixite cu adolescenți”, spune Kat Schroeder, cursantă postuniversitară la University of New Mexico, care a coordonat cercetarea. „Reprezentau un grup semnificativ printre indivizii dintr-o specie și aveau un impact major asupra resurselor disponibile în comunități”.
Chiar având în vedere numărul mic de fosile disponibile, se crede că dinozaurii nu erau prea diversificați în general: se cunosc doar 1.500 de specii, în comparație cu zecile de mii de specii de mamifere și păsări actuale.
Mai mult: pe parcursul întregii ere mezozoice, între 252 și 66 de milioane de ani în urmă, existau relativ mult mai multe specii de dinozauri de mari dimensiuni, cântărind 1.000 kg, în comparație cu speciile în greutate de sub 60 kg.
Mamiferele actuale și dinozaurii de altădată (Foto: Schroeder et al., Science, 2021)
Unii oameni de ștință au avansat ideea că din moment ce și cei mai mari dinozauri începeau viața ca pui micuți, ei puteau utiliza resurse diferite pe măsură ce creșteau – ocupând spațiul din ecosisteme în care altfel ar fi prosperat specii de mai mici dimensiuni.
Pentru a-și testa teoria, Schroeder și colegii au examinat date de la depozite de fosile din întreaga lume, provenite de la peste 550 de specii de dinozauri, organizând dinozaurii ca ierbivori sau carnivori, precum și după greutate. Au descoperit o absență izbitoare a carnivorelor de mărime mijlocie în fiecare comunitate în care existau megateropode ca T. Rex și alți prădători uriași.
„Există foarte puțini dinozauri între 100 – 1.000 kg în comunitățile în care erau prezente megateropode. Toți tinerii reprezentanți ai megateropodelor se încadrează exact în acel spațiu”, spune Schroeder.
Concluzia a fost susținută de modul în care diversitatea dinozaurilor a evoluat în timp. Comunitățile din Jurasic (acum 200-145 de milioane ani) aveau diferențe mai mici, iar comunitățile din Cretacic (acum 145-65 de milioane de ani) aveau diferențe mai mari între talii.
Motivul este că adolescenții megateropodelor din Jurasic erau mai apropiați de adulți și exista o varietate mai mare de sauropode ierbivore cu gâturi lungi (ca brahiozaurii) din care să se hrănească.
„Pe de altă parte, Cretacicul este complet dominat de tiranozauri și abelizauri, care se schimbau mult pe măsură ce creșteau”, spune Schroeder.
Pentru a-și testa matematic teoria, echipa a multiplicat masele la diferite vârste ale megateropodelor cu câte era probabil să supraviețuiască în fiecare an, pe baza datelor din catalogarea fosilelor.
Această metodă statistică, care a tratat efectiv tinerele animale ca specii distincte, aproape că a completat absențele de carnivore de talie mijlocie observate.
Pe lângă că a servit la rezolvarea unei probleme de durată, cercetarea a demonstrat valoarea aplicării considerentelor ecologice la dinozauri, apreciază Schroeder: „Cred că ne apropiem mai mult de înțelegerea dinozaurilor ca animale în loc de pietre reci, de la care a pornit paleontologia și s-a menținut pentru mult timp”.
