1. Masoneria este cea mai veche organizație fraternă din lume
Societățile masonice își au originile în Europa Evului Mediu, ca o breaslă a experților constructori. Poemul Regius, sau Manuscrisul Halliwell, conține cea mai timpurie referință la masonerie și a fost publicat în 1390. După declinul construcției de catedrale, obiectul lor s-a schimbat. Astăzi, „masonii sunt organizații sociale și filantropice ai căror membri sunt îndrumați spre o viață mai virtuoasă și orientată social”, spune Margaret Jacob, profesoară de istorie la University of California și autoare a cărții „Living the Enlightenment: Freemasonry and Politics in Eighteen-Century Europe”. Ancorată în Iluminism, „organizația susține încă valorile centrale [ale epocii], toleranță religioasă, sete de cunoaștere și sociabilitate”, spune Cécile Révauger, francmason, istoric al masoneriei și profesor la Universitatea din Bordeaux.
2. Simbolurile masonice nu sunt ceea ce credeți
Masonii au comunicat îndelung prin simboluri desprinse din uneltele lor de constructori. „Ochiul Atotvăzător”, sau Ochiul Providenței, deși nu este desenat de ei, a fost folosit de grup pentru a reprezenta omnisciența lui Dumnezeu. Cel mai bine cunoscut simbol masonic, „Echerul și Compasul”, are un „G” în centru care este încă subiect de dezbateri. Unii experți de la Massachusetts Institute of Technology cred că reprezintă simbolul Geometriei, un domeniu esențial pentru primii masoni, în timp ce alții cred că îl reprezintă pe Dumnezeu (God), „Marele (Grand) Architect of the Universe”. Echerul și compasul rămân simboluri populare pe inelele masonice.
Un alt simbol masonic, mai puțin cunoscut, provine din natură: stupul de albine. „Masonii de la începuturi erau oameni muncitori, care erau ocupați ca albinele”, spune Jacob. „Iar stupul simbolizează hărnicia lojei.”
3. Da, există o strângere de mână masonică. De fapt, mai multe
Masonii se salută între ei cu o varietate de strângeri de mână, toate bazate pe gradul în organizație. „Există o strângere de mână pentru fiecare grad: Ucenic, Calfă și Maestru, adică primele trei grade, precum și pentru gradele mai înalte”, spune Révauger. „Fiecare rit le are pe ale sale, așa că e chiar o multitudine. Sunt folosite în ceremoniile masonice.”
4. Biserica Catolică le interzice membrilor să fie masoni
În timp ce masoneria nu este o religie în sine, toți membrii săi cred în Ființa Supremă, sau „Marele Arhitect al Universului”. Membrii sunt de mai multe credințe, dar există una care nu o permite. Biserica Catlică a condamnat masoneria prima oară în 1738, îngrijorată de templele masonice și ritualurile secrete săvârșite în ele. În secolul XIX, Vaticanul chiar a numit masoneria „Sinagoga lui Satan”.
Biserica a mers și mai departe în 1983, declarând: „Principiile lor au fost întotdeauna considerate a fi ireconciliabile cu doctrina Bisericii și aderarea la ele rămâne interzisă în consecință. Credincioșii care se înscriu în asociații masonice sunt în păcat grav și li s-ar putea refuza Sfânta Împărtășanie.”
5. Masonii au inspirat primul „al treilea partid politic” din America
Pe tărâmul politicii, Partidul Antimasonic fondat în SUA în 1828 a fost o reacție la temerile că grupul devenea în secret prea puternic. Mulți membri ai săi susțineau teorii ale conspirației despre masoni, unii lideri chiar pretinzând că o oribilă crimă a vremii era opera masonilor, pentru a împiedica victima să dezvăluie secretele organizației.
6. Este încă un „Club de Băieți” – în mare măsură
Tradițional, apartenența la masonerie a fost deschisă numai pentru bărbați. În „Constituția din 1723”, un fel de regulament al organizației scris de James Anderson sub egida Marii Loji a Angliei, femeile și ateii erau excluși laolaltă cu sclavii.
Acum, „masonii provin din toate domeniile vieții, cu condiția să-și poată plăti cotizația anuală”, spune Révauger. Dar, în timp ce femeile americane pot adera la o organizație afiliată numită The Order of the Eastern Star, iar unele loji admit membri femei, „masoneria nu este atât de universală cât pretinde, din moment ce în multe țări…femeile și ateii sunt încă excluși.” În SUA și Europa lucrurile pot diferi de la oraș la oraș, lojă la lojă.
Întrucât nu există o organizație națională în SUA, „marile loji din fiecare stat sunt instanțe supreme”, spune Jacob. Aceasta a dus la reguli controversate: „Mai ales în statele sudice, masoneria rămâne segregată”, spune Jacob. „În Statele Unite, marile loji încă refuză să-i recunoască pe masonii afro-americani”, adaugă Révauger.
7. Masoni celebri sunt pretutindeni
Ei pot fi regăsiți și în istorie: George Washington a fost un Maestru Mason, iar Benjamin Franklin a fost un membru fondator al primei loji masonice din America. Președinții Franklin D. Roosevelt și Gerald Ford erau masoni, ca și premierul britanic Winston Churchill, dar și Wolfgang Amadeus Mozart, Davy Crockett, Henry Ford, actorul John Wayne și astronautul Buzz Aldrin.
