Vom fi de oriunde și de nicăieri !
Subiectul pe care doresc să-l discutam mi-a fost sugerat de comportamentul cățelului meu. Acesta nu s-a liniștit în noua locuință unde ne-am mutat , până când nu i-am amenajat un loc exclusiv al lui , unde să se retragă pentru a se odihni în liniște.
Așa și OMUL, oricât ar umbla după cele necesare traiului, tânjește și-i este dor „De Acasă ” , casa fiind un loc unde poate sî ajungî oricând vrea, unde găsește siguranța și liniștea necesară.
Dovada ca așa simt și gândesc cei mulți plecați departe pentru a munci, o constituie dorința și efortul de a strânge bani să-și facă în țară ” casa lui „.
E vremea acțiunilor pe cont propriu. Statul – „tătuc ” în care s-a crezut preș de multe decenii s-a transformat formal în „garantul drepturilor și libertâăților” fiecăruia și a tuturor , dar mijloacele de a le dobândi sunt după puterea fiecăruia.
Mentalitate „AȘTEPTĂRII” a devenit, în contextul mondializării relațiilor umane și al noii spiritualități, care se construiește după Revoluția franceză de la 1789, insuficientă . Oamenii muncii nu înțeleg sensul acestor teribile și rapide transformări sociale la nivel mondial , iar „Statul” nu mai are ca obiectiv orientarea propriilor cetățeni. Vă întreb, cu cea mai amplă și sinceră deschidere, pe fiecare dintre dumneavoastră…Nu știe, nu poate, n-are voie să se ocupe de destinul oamenilor sau este adaptat pe deplin noilor cerințe mondiale ?
Răspunsul rămâne să-l găsească fiecare . Este evident că „Acasă” nu mai este acasă, de vreme ce venim în vizită 20-25 de zile pe an și atunci nu mai găsim „SUFLETUL CASEI „, plecat în căutarea stăpânilor și…rătacit și EL prin lume.
Viața a demonstrat că zicala : „Acolo unde-i bine, acolo-i patria mea ” a devenit mai actuală ca oricând. Foarte mulți români s-au așezat într-o altă țară, nimic nu-i mai motivau sa vină „Acasă” unde erau mai străini… ca printre străini.
Actualizarea mentalității și pregătirea spirituală nu mai e opțională, ci imperios necesară. Fiecare să socoate și să se întrebe cum este mai bine și chiar să hotărască cu mult curaj unde este pentru el „ACASĂ „. Orice întârziere este o pierdere a vremii favorabile, mă refer la tinerețe și puterea de muncă, despre care nu știm când dispar din viața noastră.
În continuare, cu voia dumneavoastră , asemeni unui corolar aș dori să vă aduc aminte asupra unui subiect legat de liberul arbitru. Frecvent auzim manifestari ale Libertății individuale prin expresiile : ”Fac ce vreau! Nu-mi spune nimeni mie ce să fac ! Stăpânul meu sunt chiar eu !”
Rar auzim spunându-se :” cred în ceea ce vreau să fac ; dacă nu cred în ceea ce urmează să fac , mai bine nu fac,” etc .
Suntem chiar atît de liberi în ambele situații exprimate prin limbaj ?
Câți dintre noi s-au ântrebat : Ce este Liberul arbitru ?
Voi incerca să dau un răspuns…
Liberul Arbitru are două componente care trebuie să existe împreuna si concomitent :
1. Credința în hotărârea ce urmează să o iau ;
2. Voința mea liberă de a face ceea ce cred.
Cred ce voiesc și voiesc numai ceea ce cred !
Dați-mi voie să vă și exemplific .
– Când zic, nu cred că-i bine să mă duc la această ăntrunire, însă voiesc să mă duc, așa din curiozitate, plec îndoit, doar cu jumătate de voință.
– De gura soției am acceptat și am hotărât sp donez casa fetiței, dar am o reținere, cred că m-am grabit. Și aici, voința mea este viciată prin acțiunea soției.
În aceste două situații nu există LIBERUL Arbitru ! Împrejurări exterioare au forțat și au viciat VOINȚA mea să fac ceea ce nu cred. Așa se întâmplă frecvent când nu credem ceea ce spune șeful, dar hotărâm( voim) să executăm fiindcă n-avem încotro. E și aici un Liber arbitru, dar nu al nostru ! În această sferă se încadrează și procesul perfid al manipulării , de care auzim frecvent …Ajungem sp credem ca fiind adevărate știri false , deoarece voința a fost viciată prin mijloace care par oficiale.
În aceste momente când elaborez acest material , am credința că sunt lămurit cu privire la ceea ce înseamnă Liberul Arbitru și voiesc să transmit aceste convingeri ți dumneavoastră, stimaâi cititori ai acestei platforme media independente. În această situație, credința și voința mea au devenit UNA , ceea ce înseamnă că sunt stăpân deplin pe LIBERUL meu Arbitru.
Așadar, suntem stăpânii LIBERULUI ARBITRU doar atunci când credem în ceva și voim a face numai ceea ce credem. Credinâa și Voința sunt inseparabile și simultane.
Sursa foto : https://google.com
