Comedia românească cunoaște cu adevărat un reviriment deoarece, prin această producție paleta stilistică a filmelor românești se îmbogățește semnificativ. Iar acest lucru, în calitate de cinefil, poți proba deoarece chiar și Două lozuri nu are cum să nu vă placă!
Ca și iubitor al celei de-a șaptea arte, am remarcat imaginea clară, pură cât mai ales scenariul original, izbutit cât și jocul actorilor plin de savoare și umor. Totodată, acest film se distinge printr-o evoluție surprinzătoare a evenimentelor devoalată prin utilizarea de cadre largi, explicative.
Pe toată durata filmului am avut senzația că nu degeaba m-am născut în România. Dar, această experiență o puteți avea și dumneavoastră în același timp sentimentul acela nobil, frumos în care noțiunea de patriotism sălbatic nu ne lasă deloc să ne plângem de milă, ci ne face să ajungem la una dintre concluziile la care acest film pledează pentru țara noastră.
Ceea ce nu știm, dar totodată se poate proba e faptul că că actorii filmului sunt debutanți,deoarece au urmat cursurile școlii de actorie actoriedefilm.ro și acest film e lucrarea de final de an. E dovada că românul reușește să speculeze orice ocazie de a scoate și realiza chestii de calitate cu resurse puține, iar creativitatea nu se împiedică în orice obstacol mărunt.
Două lozuri este un film românesc, adevărat, autentic, cu trei din actorii români preferați: Dorian Boguță pe primul loc pentru rolul din Lovebuilding, Papi pentru rolul din Acasă la tata – recomand cu căldură și acel film și nu în cele din urmă pe cel al charismaticului Don Juan- Dragoș Bucur deoarece asigură mereu sarea și piperul și în această spumoasă comedie.
Cei trei actori care fac tot filmul, Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol – joacă demențial. Demențial,natural și veritabil. Dialogul lor – pe alocuri picant fix cât trebuie – are tonul și acea caracteristică de a fi plăcut de către generația tînără. Iar, ca să înțelegeți mai bine acest aspect, pot să vă spun că această producție nu are nimic fals, nimic „americănesc”, nimic forțat în jocul celor trei. Iar personajele secundare și toată atmosfera acțiunii se desfășoară alert, logic și cu naturalețe.
Recunosc deschis că la cîteva scene am râs cu lacrimi sincere.Iar finalul este apoteotic, gen „nu se poate, asta-i chiar culmea!”Iar dovada cea mai bună au constituit-o și reacția sălii care a fost una adecvată, prin multele hohote și chiuituri ce au răsunat plăcut în sala de cinema.
Nu vreau să par critic și nici să vă răpesc timpul, așa că vă recomand această comedie romînească ce merită văzută deoarece un lucru este cert. Schimbul de mentalități și generații se face într-o manieră deosebită, deoarece puțini pot transcede și înțelege că există chiar multe umbre de tristețe într-o comedie românească.
În ceea ce-l privește pe tânărul regizor Paul Negoescu, domnia sa se detașează cu lungmetrajul Două lozuri ce este cu siguranță o replică izbutită adusă izvorului și umorului a la Caragiale.
Este poate unul dintre filmele autohtone gustat de public, fapt care însă nu-i descalifică umorul justificator, fie el de calitate, pur grosier în scopuri moralizatoare – sau chiar educative.
Pe final, ca ultim argument de culoare aș vrea să vă expun o scenă ce poate vă va marca. Există multe scene inteligent orchestrate, precum cea a controlului de poliție; în plus, filmul nu se dezice din a arăta exact ceea ce incrimina personajul Pompiliu. ” E ALBĂ ! ”
Evident, dacă și în viață pornim de la această premisă, fără să credem că ar fi totul exagerat, oare ce ne împiedică să evoluăm sau mai bine zis cât de mult?
Răspunsurile acestea o să le puteți afla vizionând această producție deosebită.Pe mine, m-a convins și această prezentare este rodul acestor impresii vii, puternice lăsate asupra mea…
Trailer-ul oficial
Sursa foto : protv.ro
Prezentarea a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național
