Un munte de informație procesată – astfel poate fi descrisă, succint, poeta și scriitoarea Oana Cătălina Bucur. Îndrăgostită de scris, și în mod special de poezie, Oana este și cadru didactic, profesie pe care o practică din pasiune și cu un real succes. Mintea ei de femeie născută în zodia Gemeni funcționează precum un burete absorbant a tot ceea ce este bun și rău în această lume, însă știe să aleagă, cu o precizie de chirurg, grâul de neghină. Și, atunci când consideră ea că este cazul, îți servește o replică tăioasă ca o sabie Katana, ca să simți durerea neinformării și neinstruirii pentru VIAȚĂ!
Profesor de socio-umane, Oana Cătălina Bucur a absolvit Colegiul Pedagogic Constantin Brătescu, Constanța, secția învățător-educator, în anul 2000. Ulterior s-a licențiat în filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. S-a titularizat în anul 2013 la Colegiul Tehnic Energetic. În prezent urmează cursurile facultății de Pedagogie a Artelor Plastice și Decorative din cadrul Universității Ovidius.
A publicat până la acest moment trei volume de versuri: ,,Alb în verde de Damasc”, Ed. Neliniști metafizice, 2006, ,,Pașii de prin cenușă”, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2008 și ,,Transmutatio Mundi”, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2016. O parte din poezii au fost traduse în limba italiană şi incluse în următoarele antologii: Dedicato a..Poesie per ricordare, Alleti Editore, 2009 și Il Federiciano – libro blu, Aletti Editore, 2010. A primit în anul 2008 Premiul Victor Corcheș pentru proză și poezie (Fundația Sorin Tudor Constanța, fondator – scriitorul și sociologul Costache Tudor). Publică articole, eseuri, proză, poezie în diferite reviste și publicații (Agora, InterArtes), dar și pe blogul personal (www.oanacatalinabucur.blogspot.com). În ceea ce privește artele plastice, primele participări la expoziții colective încep cu anul 2014: Bio-Art – Universitatea Ovidius, Ovidiana – Art Gallery, Constanța, Ex-libris Brâncuși – 2016.
Cu multă amabilitate, Oana, una dintre cele mai talentate poete nu doar din Constanța, ci din întreaga Românie, a acordat un interviu în exclusivitate pentru ziarul “Criteriul Național”.
Reporter: Descrie-te, te rog!
Oana Cătălina Bucur: Sunt un om…..care simte nevoia de a evolua și a se autodepăși. Un om care este în permanentă competiție cu el însuși – niciodată cu ceilalți. Un om care are nevoie de anonimat pentru a putea sta în liniște cu propriile gânduri, sentimente, idei.
Reporter: Când ai simțit prima oară fiorul pentru poezie? Când ai creat, în fapt, prima poezie?
Oana Cătălina Bucur: Nu am simțit un “fior”. Pur și simplu am început să scriu proză, poezie. Am început să scriu pe undeva pe la 12-14 ani. Am știut tot timpul, de când mă știu, că face parte din menirea mea.
Reporter: Cum e să fii cadru didactic în România actuală? Recomanzi și altora această profesie, sau din contră, îi sfătuiești să aleagă altceva?
Oana Cătălina Bucur: Este o profesie foarte solicitantă atât din punct de vedere psihic, cât și emoțional. Îți trebuie foarte multă răbdare, calm și dorința de a le fi celor tineri alături, de a-i ghida înspre propria direcție în viață. Nici nu recomand, dar nici nu încurajez. Dacă cineva este “făcut” pentru aceasta își va găsi singur drumul, iar dacă nu este făcut pentru această profesie… nu cred că va rezista în învățământ.
Reporter: Pe lângă toate acestea, tu ești îndrăgostită și de pictură. Și ai destule creații în acest sens… Care este cea mai prețioasă dintre ele, pictura la care tu ții cel mai mult?
Oana Cătălina Bucur: Este complicat de ales. Uneori îmi plac unele mai mult, alteori nu îmi place nimic din ce pictez. Sunt și alte momente în care mă uit cu drag la unele dintre lucrări. Pe scurt….nu fac publică o lucrare dacă nu are un sens, un mesaj, o semnificație foarte clară pentru mine.
Reporter: Ți-ar plăcea ca cineva, cumva, să îți picteze viața în culorile iubirii?
Oana Cătălina Bucur: Nu. Sunt fericită să pot declara că sunt propriul stăpân al vieții mele. De altfel….nu putem să pictăm decât propriile pânze. Putem cel mult să-i ghidăm, să-i inspirăm pe ceilalți pentru propriile vieți. Dar în realitate suntem fiecare pentru sine – singurii responsabili pentru propria viață.
Reporter: Ne este de folos mândria? Sau mai degrabă smerenia?
Oana Cătălina Bucur: Ambele. Știi că de fapt defectele sunt calități prost gestionate. Depinde în ce context, în ce doze folosești o anume trăsătură de caracter, o anume atitudine…..
Reporter: Există moarte? Sau doar început?
Oana Cătălina Bucur: Nici una, nici alta. Ambele sunt iluzorii.
Reporter: Care este cea mai mare realizare a ta până în prezent? Și cea mai mare dorință neîndeplinită?
Oana Cătălina Bucur: Depinde pe ce plan. Eu îmi împart evoluția pe mai multe planuri. Uite….de exemplu, de curând, datorită fotografiilor pe care le-am postat pe Facebook, un pui de pisică, negru și foarte deștept, și-a găsit stăpân. Dacă aș fi trecut indiferentă pe lângă el, astăzi ar fi fost mort, cu siguranță. Este o poveste cu un final foarte OK care mă face fericită. Despre dorințele care nu s-au îndeplinit încă – în general nu prea vorbesc, sunt destul de detașată de ele……
Reporter: Poți să îmi spui care este modelul după care tu îți făurești destinul?
Oana Cătălina Bucur: Îmi plac ființele autentice, luptătoare, independente, vii… nu există un model anume. M-am simțit inspirată de-a lungul timpului de ființe precum Paul Gauguin, Picasso, Che Guevara, Aldoux Huxley sau uite….Josephine Baker…. admir oamenii care își depășesc condiția dată, care înfruntă greutăți și le depășesc……
Reporter: Ești de acord cu masculinul pronunțat din firea femeii de astăzi? Sau ești de părere că femeia ar trebui să rămână tot… femeie?
Oana Cătălina Bucur: Femeia este necesar să se echilibreze pe ea însăși, aducând în propriul feminin trăsături masculine pe care să le folosească pentru propria evoluție, precum și bărbații. Și ei este necesar să învețe să cadă la pace cu trăsăturile feminine, să le integreze, să le accepte. Iarăși….. revenim la context, dozaj, atitudine față de……
Reporter: Ai schimba ceva la tine? Te consideri perfectă?
Oana Cătălina Bucur: În esență sunt perfectă. Ca noi toți de altfel. În aparență sunt cam plictisitoare și aș schimba cu siguranță foarte multe la mine….
Reporter: Salvează poezia sufletele celor îndrăgostiți de ea?
Oana Cătălina Bucur: Depinde de poezie. Cea autentică – da!
Reporter: Care este Scopul Vieții, în accepțiunea ta?
Oana Cătălina Bucur: Nu știu care este Scopul Vieții – știu doar că scopul vieții mele este să fac bine ființelor vii, căci nu o să duc nimic din ce este al acestei lumi cu mine dincolo…..iar eu aici sunt doar în trecere….ca noi toți de altfel….doar că avem tendința să uităm asta.
Reporter: Vânăm “succesuri” prin orice mijloace. Și uităm să iubim. Să ne iubim. De ce?
Oana Cătălina Bucur: Pentru că avem nevoie de validare, pentru că ne suntem insuficienți noi – nouă înșine, pentru că nu prea știm cum stă treaba cu iubirea față de noi înșine, pentru că ne proiectăm propriile nevoi nesatisfăcute pe diferite paliere ale propriei vieți, pentru că fugim de noi înșine, de propria suferință…..sunt multe răspunsuri. Cam grele întrebările!
Reporter: De ce ALB, Oana Cătălina Bucur?
Oana Cătălina Bucur: Pentru că de la un anumit punct încolo / de la o anume frecvență în “sus” – devine TRANSLUCID.
