Aruncă flori în umbre necioplite
Ce-asmut țipenii în castelul sorții,
Și-mbracă timpul în cămăși scrobite
Să vină iar în frac pe-aleea nopții.
Renunță la sinistrele fantome
Ce-ți bântuie-n prezent tot viitorul,
Scoate-ți din atrii vechile simtome
Și umple-ți cu grădini de vis ulciorul.
Și bea-l pe tot fără să îți mai pese
Că trista zi te părăsește-n sine,
Respiră-n nopți parfumuri de prințese
Sî cavaler să fi pentru regine.
Iar tu femeie suflet al iubirii
Nu dezminții sorgintea ta divină,
Precum o floare-n clipa rătăcirii
Deschide-te cu ochii spre lumină.
Treci iute de la ploaie la splendoare
Așează-n aritmii atomi de vrajă,
Și lasă-ți inima prin dor să zboare
Cât îngerii încă mai stau de strajă.
Ștefan Doroftei Doimăneanu