aprilie 11
11:10
2016
Cu siguranţă că aţi auzit sau aţi observat pe unii care au capacitatea de a reproduce un ritm, sau au acea abilitate de a urmări ritmul şi de a face mişcări sincronizate în funcţie de o anumită secvenţă de „zgomote” mai mult sau mai puţin simetrice.Dar totuşi v-aţi întrebat vreodată cum anume a evoluat ritmul din punct de vedere muzical?
Din cele mai vechi timpuri, începând chiar cu comuna primitivă ritmul a pasionat spiritul uman, deoarece a stimulat fantezia creatoare şi a trezit idei.
În ultima vreme s-au tot efectuat studii extrem de interesante și în ceea ce privește acest aspect. În prezent, ritmul a devenit o preocupare a esteticii muzicale fiindcă se vorbește de o concepție filozofică a timpului cronologic şi perfect măsurabil.
Suntem prinși în viața noastră cotidiană admirând minunatul Univers.Iar, insesizabil avem în noi acel ritm interior, acea yvâcnire ce întrţine practic viaţa. Fără doar și poate,tocmai pulsul nostru este cel ce ne leagă și practic ne asigură un anumit ritm interior.
Viteza poate fi variabilă,dar este pentru noi un anumit etalon.Diversitatea mișcărilor lente sau repezi ale Universului cât si al ritmului interior conferă muzicii un caracter aparte,viu.Bineînţeles că în acest proces continuu există influențe ale unor fenomene ale mediului înconjurător.
În acest sens pot aduce în discuţie şi totodată pot dezvolta desigur anumite aspecte ce ţin de ritm ca fiind generatorul oricărui curent,direcție în ceea ce denumim a fi muzică. Pe mișcarea și metamorfozarea ritmului s-a înfăptuit şi s-a creat primul impuls melodic,încă din momentul în care omul a interacționat cu mediul natural.
Interesant din acest punct de vedere este punctul de vedere ce se găseşte în lucrarea lui Karl Buecher Arbeit und Rhythmus care cercetează cu o atenție deosebită apariția ritmului.Din punctul său de vedere argumentat,ritmul poate fi de asemenea „responsabil” și motivul generator al procesului colectiv în domeniul muncii.
Dacă în anul 1896 (atunci când a apărut această lucrare) s-au adus atâtea date noi în ceea ce privește ideile predominante la acea vreme cu privire la originea impulsului, totul pare a fi considerat în zilele noastre ca fiind o abstractizare artistică.
Karl Buecher s-a remarcat deoarece a atras atenția asupra legăturii strânse pe care impulsul o are cu ritmul, tocmai cu procesul muncii diferenţiat la culturile şi civilizaţiile existente. Totodată,savantul pune într-o lumină aparte latura artistică a fenomenului, a impulsului ce e sinonim cu orizontul teoretic al acestui concept .
De aceea urmând cursul logic al evoluției, această teorie s-a întemeiat pe realitatea socială fiind interpretat ca o creație a omului, ce e antrenat într-o comunitate.Faptul că tocmai cultura nu ar fi o revelație divină ci ar avea caracterul necesar al unor realizări în strânsă legătură cu munca va conduce la apariția unor anumite dezechilibre. Cu siguranță că de aceea,fenomenele diverse din secolul al XXlea vor fi concepute și promovate în multiple împrejurări sub auspiciile ritmului!
Mai mult decât atât,tocmai această idee am dorit să o explic deoarece menţinerea şi luarea în considerare a ideii de ritm va fi excelent exploatată de toți compozitorii secolelor XX și chiar în acest început de secol al XXI-lea.
Dar,pentru justețe și ținând cont de adevărul istoric, este de datoria mea să vă amintesc de faptul că ideea ritmicii bazate pe accent ar fi lărgit considerabil problema legând-o de stil.
Iar pentru acest nou element aflat în conexiune,trebuie să ne întoarcem la unul din aspectele dezvoltării încă din epoca Barocă. Poate că de aceea se explică cum şi de ce anume accentul la Bach nu este același ca la Beethoven, iar valoarea sa calitativă din punct de vedere strict psihologică este cu totul diferită.Mergând pe repede- înainte prin altă perioadă istorico-muzicală,totul capătă înțeles.Iar ceea ce îl îndreptățea pe Vincent d’Indy să vorbească de „timpi grei și timpi ușori”, de accente tonice în muzica preclasică se regăsește în noțiunile de bază ale celui care ia contact cu acest vast domeniu.
O literatura cu adevărat bogată din ultimele decenii au afus anumite clarificări cu privire la ritm.
Deosebit de interesant,printre altele este amănuntul care reactualizează problemele cantitative ale acestui parametru mai ales din perspectiva cercetărilor etnomuzicologice.
În acest sens cu siguranţă se explică faptul că reputatul cercetător și muzicolog Constantin Brăiloiu, atunci când a descoperit de pildă legea indiviziunii valorilor, și-a imaginat sensul antic al constituirii ritmului prin alăturarea unei pătrimi ca fiind silabă lungă cu optimea similară cu silaba scurtă.Iar acest principiu este unul ce continuă o anumită tradiţie şi direcţie în ceea ce priveşte noţiunea de ritm.
Educația ritmică, pe care a ridicat-o la un nivel educativ de prim rang reputatul muzicolog francez Jacques Dalcroze va începe de la primele mișcări în care se educă orice copil și are acea finalitate asumată, odată cu executarea celor mai complicate figuri şi desfăşurări ritmice existente.
Astfel tocmai ritmul poate fi una din cheile de boltă ale culturii muzicale moderne. Poate că este suficient să mă gândesc numai la rolul imens ce-l are ritmul în muzica unor compozitori moderni ca Igor Stravinski sau Bela Bartók și puteţi avea o imagine completă asupra acestei privințe.
In aceasta privinţă capacitatea ritmică are acea plus valoare să trezească în oricine, de la copil până la adult capacitatea de ascultare, finețea urechii muzicale, a auzului interior, capacitatea de reacție și imaginare a muzicii pe care o ascultă sau o creează și totodată îl pregăteşte pentru studiul muzicii într-un mod complex, antrenând inteligențele multiple.
Iar principiul e unul simplu şi e legat de capacitatea şi adaptabilitatea fiecăruia. De aceea se explică rezultatul accentuării regulate și selective a unor sunete dintr-o serie defineşte RITMUL EXPRESIV.Ritmul după cum bine intuiţi reprezintă o diviziune calitativă a timpului, unul dintre elementele fundamentale ale muzicii, constituit din succesiunea organizată a duratei sunetelor. Factorii săi de bază sunt sunt periodicitatea accentelor (metrul) și corelația dintre diferite valori (durate) ale sunetelor. Ritmul este un purtător al expresiei muzicale, formulele ritmice putând avea o infinită varietate.
Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional
