Doar în primul trimestru, 3.294 dintre ei au fost respinși la granița britanică, adică de șase ori mai mulți decât în aceeași perioadă din 2020. De la aplicarea Brexit, la 1 ianuarie, să muncești și cu atât mai mult să te stabilești în Regatul Unit necesită o viză care nu se eliberează decât celor care au o ofertă de loc de muncă ce propune un salariu de minimum 2.500 de euro pe lună.
Această suprimare a liberei circulații și stabiliri, apanajul cetățenilor Uniunii Europene, rezultă direct din decizia britanică de a părăsi UE. Este cu atât mai puțin o surpriză cu cât această libertate era primul argument avansat de partizanii Brexit la referendumul din 2016. Revendicarea extremei drepte de închidere a frontierelor, inclusiv pentru europeni, a fost preluată de Boris Johnson, dirijorul campaniei, sub forma sloganului de succes „Să reluăm controlul” asupra frontierelor noastre.
În vreme ce europenii candidați la muncă în Regatul Unit sunt la mâna unui vameș britanic, alți cetățeni ai Uniunii, stabiliți deja peste Canalul Mânecii, au fost nevoiți să arate o grămadă de documente pentru a obține statutul de „rezident”. Peste 300.000 de dosare din cele 5,4 milioane ale solicitanților tot nu au fost rezolvate în apropierea datei limită de 30 iunie. Sute de mii de europeni expați riscă astfel să se găsească într-o situație juridică incertă.
Pioni pe eșichierul politic britanic
Faptul că cetățeni din țări vecine, uniți prin istorie, geografie și decenii de liberă circulație se văd astfel într-o situație precară nu trebuie să bucure niciun cetățean al Europei. Nici pe cei din UE – care nu au cerut nimic – nici pe britanici, a căror libertate de a circula și de a se stabili pe continent este simetric redusă. Europeanul mediu experimentează acum atât umilințele suferite de migranții care bat la poarta unei țări neprietenoase cât și instrumentalizarea politică a situației lor.
Deoarece „imigranții” europeni în Regatul Unit sunt înainte de orice pioni pe eșichierul politic britanic și o monedă de schimb în marea înfruntare a Brexit, care continuă. Prostul tratament aplicat europenilor încântă o mare parte a electoratului dlui Johnson, care știe perfect să se folosească de asta. Seamănă mult și cu un mesaj adresat de guvernul lui celor 27, în situația în care mari contencioase politice și economice – Irlanda de Nord, serviciile financiare, pescuitul – rămân pe masă.
Experiența europenilor în Regatul Unit ilustrează concret imensul regres pe care îl reprezintă Brexit, care recreează bariere uitate între actori economici și între cetățeni. Uniunea Europeană nu are niciun motiv să se lase intimidată de asemenea manevre, nici să-i lase pe cetățenii săi să fie prost tratați. Ea nu trebuie să accepte ca taxa britanică de viză să difere, așa cum este cazul, între țările din UE. Nici să permită să fie instrumentalizată o dăunătoare „xenofobie de proximitate” care trimite Europa la vechii săi demoni.
