“Părăsește satul tău, dar nu te lăsa părăsit de sat.” proverb australian
În primul rând întreaga viaţă a oricărui artist care îşi doreşte o carieră frumoasă este o disciplină continuă, de la cea mentală, care presupune renunţarea la emoţii şi orgolii inutile, până la un stil de viaţă sănătos, inclusiv alimentar.
De aceea, în momentele de respiro, m-am bucurat de amabilitatea şi excelenta stare de spirit a unuia dintre cei mai talentaţi şi locvace interpreţi de muzică populară- Irinel Popa,cunoscut atât în ţară cât şi în străinătate, care mi- a acordat un interviu ce vi-l oferim în exclusivitate.
- Înainte de toate,cine este omul și artistul Irinel Popa?
Mă consider un om simplu. Am văzut lumina zilei în satul Podeni, județul Cluj, un sat de munte așezat la poalele munților Trascău, cu păduri de brazi și fagi, cu dealuri și văi. Aceste minuni dumnezeiești mă făceau să mă simt mai aproape de Cer, simțind că mă înalț către Divinitate și că trăiesc în propriul meu paradis.
- Care sunt primele amintiri despre vatra țărănească?Dar despre valorile pe care le-ați însușit și pe care niciodată nu le uitați?
M-ați răscolit cu această întrebare! Mă întorc cu plăcere în anii de vis ai copilăriei. Vatra țărănească pentru mine a însemnat o bogăție spirituală și nu una materială. Provin dintr-o frumoasă familie autentică cu şapte frați crescuți în spiritul credinței și al adevărului. De la scumpii mei părinți am învățat că doar prin muncă poți răzbate în viață. Am știut de mic ce înseamnă munca și îmi este și acum de mare folos. Mergeam la strâns de fân, duceam vitele la pășune, mulgeam vacile și totul cu o plăcere debordantă! Am trăit într-o familie armonioasă, chiar și acum între mine și frații mei există o relație foarte apropiată. Însă, acum la vârsta maturității mă consider mult mai sărac, deoarece cei care mi-au dat viață au plecat pe un drum fără de întoarcere, dar sunt sigur că de acolo dintre stele mă veghează mereu. De la ei am învățat ceea ce înseamnă credința adevărată, să îmi iubesc aproapele, să îmi fie străină noțiunea de mânie, să mă feresc de deznădejde, să iubesc adevărul, cinstea și smerenia!
- Care a fost primul dumneavoastră contact cu tradiția și folclorul autentic ?
Dacă e să dau crezare vorbelor mamei aș putea spune că întâlnirea mea cu folclorul a avut loc încă din fașă! La noi în casă exista un aparat radio în casă care mergea zi și noapte. Atunci când se auzeau acorduri de folclor mă opream din plâns și gânguream plin de veselie. Mai târziu eram nedizlipit din fața ecranului când se difuzau emisiunile de folclor. Cei care ne-am născut la țară și am călcat pământul cu piciorul gol simțim cu totul altfel tradiția și folclorul. În zona mea totul mustea a autenticitate. Am fost prezent la toate evenimentele din viața obștească: botez, nuntă, înmormântare, hora satului, colindatul și toate sărbătorile specifice zonei.
- Când v-ați cultivat talentul muzical și care au fost meritele dumneavoastră?
La început eram și eu un mic artist de prispă! Mi-am dat seama că nu e de ajuns. În toamna anului 1999 m-am înscris la Școala Populară de Arte din Alba-Iulia la clasa doamnei profesor Leontina Fărcaș, secția canto popular. Am absolvit această școală în anul 2002. Pe drumul artei nu există un început și un final în a te cultiva. Tot timpul trebuie să te perfecționezi. Cel care crede că deja deține supremația în acest domeniu este un artist pierdut!
- Vă rugăm să ne povestiți despre episodul petrecut în cadrul emisiunii TV de real succes “Ploaia de stele”?
Bineînțeles că îmi aduc cu mare plăcere aminte de acest episod episod.Parcă și acum simt, înlăuntrul sufletului meu acele emoții de nedescris, deoarece de atunci a început cu adevărat viața mea artistică, la care visam atât de mult încă de mic.
După ce inopinant am vizionat la televizor un promo al acestei emisiuni, am simțit o chemare puternică în a participa trup și suflet.Parcă ceva îmi spunea că aceasta ar fi o bună oportunitate.Nu de alta, dar un foarte bun prieten m-a încurajat și sfătuit să merg musai la București, la TVR pentru preselecția emisiunii „Ploaia de Stele”.Pot să-l nominalizez pe această cale și să-i mulțumesc și prin intermediul acestui interviu îndrăgitului interpret ardelean Ilie Medrea.
Ca să vă destăinui și să rememorez acele plăcute amintiri, pot să vă amintesc faptul că am fost singurul interpret care a cântat integral cântecul, iar la final un ropot de aplauze și aprecieri unanime au tot curs asemenea unui fluviu…
Așa cum vă spuneam, lucrurile au prins o asemenea turnură încât, datorită acelei prestații deosebite am ajuns în cadrul acestei emisiuni până în faza semifinalelor.
Este foarte important să aduc în discuție și acel aspect care se leagă sine qva non, deoarece de aici a început practic munca și construirea unei cariere, iar acest lucru reprezintă pentru mine o adevărată bornă simbolică.
- De la apariția primului album apărut pe piața muzicală până în prezent, cu câte mărgăritare folclorice v-ați îmbogățit repertoriul artei populare interpretative?
Din nefericire am destul de puține piese folclorice înregistrate, deoarece am urmărit calitatea și nu cantitatea. De asemenea,nu știu câte apariții exacte am avut la TV și la Radio, dar am fost mereu invitat în calitate de interpret la o multitudine de emisiuni de specialitate.
Totuși, am avut onoarea și plăcerea de a lua contact și de a mă bucura de prezența unor corifei ai artei interpretative populare, de la care am avut ce învăța, deoarece fiecare reprezintă în esență moștenirea culturală a neamului nostru multimilenar.Am reușit să deprind cunoașterea și aprofundarea obiceiurilor din toate vetrele etnofolclorice. Am legat profunde prietenii cu nenumărați maeștri, colegi de breaslă, iar ca părere personală pot să vă spun că aceasta este cea mai mare reușită, deoarece faci ceea ce ți place, la cel mai înalt nivel.
- Premiile sunt o măsură cunatificabilă a recunoașterii cât și a șlefuirii talentului.Puteți să menționați la ce premiu țineți dumneavoastră cel mai mult?
Cred că măsura talentului cât și a recunoașterii nu stă atât de mult în premii, decorații sau distincții. Așa, amical vreau să vă spun că unul dintre premiile la care am ținut și la care țin cel mai mult este Premiul conferit de către publicul ascultîtor, un adevărat judecător al valorilor, indiferent de statut, mediu sau gust.
Am avut plăcerea și onoarea de a fi recompensat cu Premiul al II lea la Festivalul Internațional de Folclor „ Pe marginea Dunării”, de la Giurgiu din anul 2000.
Concluzionând vis a vis de această interesantă ântrbare, pot să vă fac o altă destăinuire în exclusivitate.Cu siguranță pentru unii premiile sunt un titlu de glorie, dar pentru mine ele sunt doar niște episoade, niște evenimente pline de emoție și subiectivitate, deoarece, dacă ne adcem aminte de celebrul dicton latin- ” de gustibus non disputandum”.
- Cunoscătorii și iubitorii de folclor vă apreciază pentru franchețea cât și calitatea sufletească a mesajelor regăsite în piesele dumneavoastră. Fără să întocmesc vreun clasament, la care piese în afară de ”Omule, omule„ vă raportați și vă atașați emoțional?
Bineînțeles că acest har, acest atribut, această calitate reprezintă pentru mine aproape tot. Este ca și cum Cineva ne îmbracă cu talanți și ne dă în primire libertatea de a ne exprima, de a înmulți acele daruri. Iar, fără îndoială, la sufletul iubitorilor de folclor am putut ajunge și cu duioasele și sensibilelel cântece despre părinți. Aș nominaliza aici, unul la care țin foarte mult- ”M- ai crescut mamă de mic”. Promit ca pe viitor să reinterpretez, să repun în circuitul folcloric și alte asemenea bijuterii, deoarece fiecare cântec are propria poveste…
- Cum puteți caracteriza o zi obișnuită din viața dumneavoastră?
Eh, asta da întrebare…asta da provocare. Nu cred și nu țin minte pe cineva care să mă fi chestionat cu privire la programul meu. Dar, cu bucurie și amabilitate vă pot spune că am un program normal, deoarece mă consider un om normal.Caut echilibrul lăuntric, caut armonia și cunoașterea dintre planuri- terestru, celest.Acestea sunt poate unele dintre particularitățile mele care, uneori sau deseori îmi aduc starea de bine, de fericire și liniște.
- În afară de talentul cultivat cu multă abnegație și trudă, cu ce anume vă puteți mândri?
Interesantă întrebare într-adevăr. Omul se poate prezenta și lăuda și cu prietenii săi.Pot spune deschis că mă pot afișa și totodată prezenta, recomanda cu oameni de calitate, deoarece sunt înconjurat, indiferent de zona, de regiunea pe care o abordez, o vizitez etc Da, oriunde mă duc simt că sunt ca acasă, deoarece recunosc că ador să călătoresc, iar în prezența Maestrului Gheorghe Zamfir mă simt inspirat, mă simt onorat și totodată mă bucur mereu de fiecare întâlnire cu binefăcătoarea sa prezenţă ce o consider ca o nestemată, ca un privilegiu aparte…
- Este adevărat că societatea și chiar iubitorii, promotorii de folclor sunt deosebiți și numai ”lapte și miere”?
La această întrebare mă voi rezuma să spun doar atât.Lumea muzicală din sfera interpretativă populară nu diferă foarte mult de actuala societate românească. De aceea, pentru curiozitatea cititorilor acestui ziar independent de opinie și informație pot să susțin ideea conform căreia unii dintre cei amintiți de către mine și de către dumneavoastră merită un plus de admirație, respect și iubire.De restul, din mai multe considerente nu este bine și nici frumos să mai amintim…
- Care sunt în opinia dumneavoastră calitățile unui prieten devotat, în adevăratul sens al cuvântului?
Despre calitățile oricărui prieten devotat se pot scrie tomuri întregi, se pot așterne multe file în viețile sufletești și totodată se pot rezuma la două atribute esențiale- sinceritatea și seriozitatea. Restul…(vorba acelui dicton) e tăcere!
- Cum vă raportați la relația dumneavoastră cu scena?
Pe scenă simt o chemare la care nu pot niciodată rezista sau refuza, deoarece acolo e locul unde mă simt eu împlinit, fericit cu adevărat!
- Ce calități credeți că ar trebui să aibe un artist atunci când din diferite motive prietenii îl trădează, îl vorbesc de rău? Dar despre apropiații care se sting fulgerător din viață, care pleacă din lumea cu dor în cea fără de dor?
Sunt multe de spus și de amintit aici. Despre prietenii sau mai bine formulat ”ne-prietenii„ care sunt în stare să te trădeze pentru orice, indiferent de conjunctură…nu am de comentat nimic. Las pe Bunul Dumnezeu să aibe grijă de toți!
În schimb, este deosebit de dureros, atunci când rămâi fără de putere, de ajutor…Nu sunt cuvinte ca să exprime acestea lucruri teribile, implacabile. Dar, dacă suntem în acea situație , indiferent de cum anume primim aceste lovituri, trebuie să ne obișnuim cu gândul și să luăm viața așa cum este. Nu avem capacitatea, forța sau îndeletnicirea de a amâna, de a trece sau a evita ceea ce este scris pentru fiecare.Nu de alta, dar cu toții vom pleca de aici, mai devreme sau mai târziu…Din acest punct de vedere, important rămțne faptul cu ce anume vom pleca de aici…
- Vă considerați un om cu deschidere sufletească suficient de mare?
Un om deosebit ca dumneavoastră a sesizat și intuit, chiar a simțit nevoia să atingă și acest aspect. Nu mi place să mă auto-caracterizez, deoarece aș risca să cad în păcatul capital al mândriei. Dar, ca să nu evit întrebarea, îndrăznesc să spun că aș avea suficient de mare disponibilitate de a fi un om deschis, plăcut și vesel.
- Care sunt calitățile unui om împlinit? Dumneavoastră faceți parte din această categorie?
Calitățile unui om împlinit sunt mulțumirea și împăcarea sufletească cu el însuși. Pot să argumentez acestea, din prisma faptului că majoritatea oamenilor aleși, oamenilor capabili cu ei înșiși, dotați din punct de vedere al bagajului psiho-emoțional nu se mulțumesc niciodată cu puțin. Ei sunt conștienți că pot realiza lucruri calitative, care să depindă și să decurgă firesc. Iar, fără să fiu arogant sau neobrăzat, pot spune că încerc să fac parte din această categorie elitistă.
- Ce pasiuni, hobby-uri aveți în afară de lumea mirifică a folclorului?
Am o grămadă de pasiuni, de hobby –uri. Glumind un pic, tare aș vrea să am timp liber pentru toate acestea, dar se pare că viața artistică presupune multe sacrificii.Îmi place să fac sport, deoarece am practicat un an de gimnastică artistică în tinerețe. De asemenea, îmi plac artele frumoase, îmi place să merg la teatru sau să văd unele producții cinematografice de referință. În general, aceste plăcute îndeletniciri mă liniștesc și-mi dau putere.
- Numeroși admiratori ai acestui gen folcloric sunt încântați de fructuosul schimb de generații care se realizează aproape insesizabil.Cum și în ce măsură sunteți de acord cu acest fapt, din moment ce dumneavoastră prețuiți adevăratele legende și valori ale sferei interpretative ale genului-Sofia Vicoveanca,Grigore Leșe sau Gheorghe Zamfir?
Da, într-adevăr sunt privilegiat și onorat să cunosc personal aceste legende vii ale neamului românesc. Acști corifei țin și respiră cultură în cea mai profundă și tainică expresie.Sunt simboluri pentru cei ce doresc să slujească artei interpretative sau să pornească pe acest sinuos drum de păstrare a tradițiilor.
Prin ceea ce au realizat, ne obligă să avem mare grijă și să păstrîm cu sfințenie tradiția multimilenară a poporului nostru blagoslovit de Bunul Dumnezeu. Totodată au forța de a ne atrage atenția, ca și în parabola nou-testamentară să avem grijă ce și mai ales unde anume semănăm, ca să ne bucurăm și de ceea ce vom culege.
Cred că trebuie să fim treji mereu și să avem grijă față de detalii, deoarece acestea fac diferența oricând.
Valoarea nu este egală cu succesul. Succesul se datorează momentului, clipei. De aceea, valoarea dăinuie în timp, în mod indiscutabil.
- Care a fost unul dintre concediile dumneavoastră de neuitat?Ce anume preferați muntele sau marea?
Una dintre vacanțele mele de neuitat a fost aceea din Grecia, acum mai bine de opt ani de zile. Au fost realmente trei săptămâni de vis în Atena, pe care mi le-a oferit surioara mea Olga-Loredana , căreia îi mulțumesc încă o dată din adâncul sufletului.
În ceea ce privește partea a doua a întrebării, dacă ar fi să aleg aș alege dintotdeauna marea.
- Ce obstacole ați întâlnit în sinuosul drum al vieții și cum anume le depășiți în viața personală? Cum faceți față șocurilor în viața cotidiană?
Obstacolele vieții nu ne ocolesc pe nici unul. Dar, trebuie să privim în față cu credință și optimism. Chiar aș merge mai departe și aș milita pentru a le ignora pe cât posibil.
Aceste inconveniente, obstacole, piedici ajută totuși, deoarece chiar merită să le surmontezi. Pe finalul oricărei provocări mă pot declara împlinit și fericit îndeajuns.
- Câteva gânduri și urări pentru cititorii ziarului Criteriul Național în preajma Zilei Naționale a României.
Vreau să transmit numai gânduri de bine, cu sănătate pentru toți cititorii, admiratorii și cei care lucrează la bunul mers al lucrurilor în acest ziar de opinie independent de opinie și atitudine.De asemenea, vreau să vă mulțumesc dumenavoastră cî ați avut răbdare să petreceți acest timp cu mine. Iar, nu în ultimul rând vreau să menționez contribuția domnului profesor Laurențiu Ciorogaru care a făcut posibil întâlnirea mea cu dumneavoastră.
Să nu-l uit pe extravertitul și simpaticul redactor și arhitect, un adevărat argint viu al acestui ziar- domnul Andrei Chivu , un om deosebit, cu spirit civic și spirit nobil.
De aceea, pe final vreau să vă spun că ar fi indicat mereu să ne bucurăm de viață, să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară și să prețuim orice clipă care ne este dată, de Acolo de Sus!
La Mulți Ani români, oriunde vă aflați!
Sursa foto şi video : Arhiva personală a interpretului Irinel Popa – https://www.facebook.com/irinelp?fref=ts
Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!
Interviu realizat de către Prof. Dr.de Vioară Daniel Mihai la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional
