În primul rând vă mulţumesc pentru amabilitatea şi deschiderea faţă de mine, ca şi cunoscut cât şi faţă de noi, ca ziar – Criteriul Naţional! Sper să vă facă plăcere acest interviu şi totodată aceste întrebări recunosc deschis că le- am conceput special pentru acest moment.
Cunoscând faptul că sunteţi o prezenţă obişnuită a artei vocale, pentru început aş dori să vă întreb direct. Dincolo de muncă,de talentul uriaş expus , cine este de fapt Lavinia Cherecheş?
Lavinia Cherecheş este un om cât se poate de simplu un om cu conștiință și principii de viață solide.
Lavinia este împărțită în trei: omul Lavinia , Profesorul Lavinia şi Artistul Lavinia. În fiecare există bun simț, respect și corectitudine.
Iubesc viaţa mea mea, meseria şi studenții mei . Sunt binecuvântată de Dumnezeu că reușesc să fac toate aceste lucruri într- o singură zi.
Sunt um om cu bune și rele …nu doresc să fiu perfectă dar doresc și mă străduiesc în fiecare zi să fiu bună în tot ceea ce fac .
Provin dintr- o familie de muzicieni. Părinţii mei sunt amândoi profesori de muzică și au predat la școlile generale din orașul în care am locuit până la vârsta de 18 ani , Cugir în județul Alba.M- am născut în Maramureş -Sighetu Marmaţiei. Până la vârsta de 4 ani am locuit în Rozavlea, un sat mic dar cu oameni speciali. Amintirile mele din acea perioada sunt puține…
Pot să spun însă că adevărata mea copilărie a fost la Cugir….orașul în care am terminat liceul și oraşul de care îmi este atât de dor din fiecare zi.
Cum aţi descoperit această vocaţie de a cânta?
Pentru mine a cânta era o normalitate. Cânt de când mă știu.De mică, îmi plăcea muzica. La noi în casă, totul se învârtea în jurul muzicii. Copiii veneau şi plecau de la orele de pian ale tatălui meu, bunicul cânta la fluier, iar la zilele onomastice sau când părinţii se întâlneau cu prietenii lor, mama (care are o voce foarte frumoasă!) cântă acompaniată la acordeon de tatăl meu. Era frumos… Îmi amintesc cu plăcere de acele momente.
La vârsta de 13-14 ani, părinţii m-au înscris pe mine şi pe sora mea la un curs de chitară condus de profesor Paul Vulkan. Îmi plăcea foarte mult şi aşteptam cu bucurie fiecare oră de curs. Grupul în care cântam se numea „Prietenia”. Acolo a fost locul în care am descoperit că am o „altfel de voce”. Primul care şi-a dat seama de acest lucru a fost profesorul meu de chitară, Paul Vulkan, care s-a oferit imediat să vină la noi acasă şi să facă vocalize cu mine.
Era ceva nou, vocea mea suna altfel, într-un registru diferit față de ce cântasem până atunci. Cu fiecare oră de vocalize, vocea mea devenea tot mai puternică. Părinţii mei au hotărât atunci, la rugămintea mea, să dau admitere la Conservator. Astfel, am urmat șase ani de studiu la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.
De asemenea , cum anume vă puteţi caracteriza în câteva cuvinte?
Îmi place să știu că sunt un om cu frică de Dumnezeu și cu respect pentru cei din jur și meseria mea.
După nenumăratele situatii de viață, prin care am trecut tind să cred că sunt o persoană puternică care nu este niciodată satisfăcută de comoditatea unei situaţii și care se străduiește să obțină cât mai mult de la viață.Nu-mi place să pierd timpul ..care este atât de prețios.
Nu-mi place sa primesc în viață lucruri pe care nu le merit și pentru care simt că nu am muncit.Sunt o femeie cu picioarele pe pământ ,am o carieră în pe care mi-am câștigat-o cu muncă , lacrimi, suspine şi pentru care sunt recunoscătoare .
Sunt la ora actuala un om bucuros şi mulțumit de ceea ce Dumnezeu mi –a oferit cu atâta dragoste și anume …viaţa pe care o trăiesc în fiecare zi!
In ce proporţie munca reprezintă sau nu principalul stimulant al oricărui artist sau artiste?
Munca nu trebuie să fie un stimulent.Ea trebuie să existe pur și simplu atunci când dorești sa-ti realizezi visul și nu trebuie să fie o obligaţie,o epuizare fără sens ,un chin sau o nefericire….Munca trebuie să te servească pentru a reuși în viață si prin asta nu faci decât să evoluezi și să dobândești în final ceea ce ţi –ai propus.
Eu cunosc foarte bine acest sentiment . În acest domeniu …artistic …munca este în strânsă legătură cu talentul. Degeaba ai talent dacă nu muncești pentru a evolua.
Eu nu am cunoscut artiști valoroși care să ajungă acolo unde au ajuns …şi care să nu mi spună câtă muncă este în spatele fiecărui succes.Nu este ușor dar este atât de frumos să simti ceea ce simți pe scenă și să ști că este doar munca ta în spatele succesului tău! Este o bucurie și o împlinire sufletească .
Nu-mi place să aud oameni care se plâng că trebuie să muncească .Pentru mine aceștia nu iubesc cu adevărat ceea ce fac și în final din păcate ajung să fie exact victime ale decizilor lor.
Ce reprezintă pentru Dumneavoastră scena?
Pentru mine scena a însemnat și înseamnă foarte mult.Doar scena poate stimula creativ un artist.Doar acolo poti cu adevărat să creezi și să fi liber de prejudecăţi.Scena este locul unde am ajuns să mă cunosc atât ca și om cât și ca artist.Te ajută să te dezvolți din mai multe puncte de vedere.Pe scena nu sunt limite…există doar creativitate.
Întotdeauna pe scena m-am simțit “acasă”. Este incredibil cum îți rămâne această dragoste în vene ca și un drog de care nu mai poți şi nu vrei să scapi.Scena este o dragoste……. mai presus de ființa mea…este locul la care am visat inwca din anii liceului .Nu este ușor să fi pe scenă. Te lupți cu tine…cu emiotii…cu temeri de tot felul …cu gânduri …dar cawnd cortina se ridică ,tu nu mai contezi ci publicul tău …care a venit acolo pentru tine..În final…..scena te răsplătește….bucuriile le trăiești acolo, emoțiile la fel!
Cum este o zi din viața Dumnevoastră ,a unei creatoare de frumos?
Ca sa vă vorbesc de o zi din viața mea înseamnă că trebuie să mă gandresc în primul rând la o zi într- un anumit oraș.
Călătoresc foarte mult.Două sau chiar trei săptămâni din luna sunt plecată .Deși locuiesc la Berlin.Fac naveta între Germania,România și Elveţia .Am nenumărați studenți ,cărora le țin ore lunar în studiourile de operă din Zurich, Academia de arte din Berlin și Universitatea de Arte din Oradea.
Am zile pline , muncesc mult dar nu ma plâng.Am dimineţi libere în care mă bucur de compania soțului meu …am zile în care călătoresc să-mi văd studenții evoluând pe swcena sau călătoresc pentru diferite concerte ale mele.Sunt zile în care mă răsfăț la o cafea cu prietenii…Am zile cu bucurii și tristeți în care îmi place să stau singură și să meditez asupra vieții mele.Sunt un om simplu….nimic complicat.
Dacă este vorba de o disciplină continuă ,pornind de la organizare mentala ,care presupune renunţarea la emoţii și orgolii inutile,cine a fost mentorul Dumneavoastră?
Când eram micuţă, în vacanţele de vară, mergeam la bunicii mei în comuna Solovastru din judeţul Mureş. Este un sat mic aflat lângă Reghin. Într-o seară, tatăl meu mi-a povestit pentru prima dată că am o mătuşă celebră care cântă peste tot în lume şi care este verişoară cu bunica mea. Atunci nu ştiam ce înseamnă numele Virginia Zeani, dar astăzi îi mulţumesc şi îi datorez mult din tot ceea ce sunt.
În anul 2000, am fost invitată să cânt la deschiderea Consulatului Român din Atlanta. Bucuria mea a fost enormă, deoarece speram că având acestă ocazie o voi cunoaște personal pe Virginia Zeani. În perioada studenţiei îi scriam doamnei Zeani și îi promiteam că, într-o zi, o să ajung la dumneaei și așa s-a şi întâmplat. Am primit viza pentru aproape cinci săptămâni, din care trei săptămâni am fost invitată la Bloomington, Indiana.
Am locuit în casa dumneaei, am participat la cursurile de canto pe care le ţinea cu studenţii la Indiana University şi ceea ce a fost cel mai important au fost lecţiile de canto primite. Pot spune doar atât: în anul 2000, am început cu adevărat să cânt şi acest lucru îl datorez doamnei Zeani. Am muncit mult în cele trei săptămâni petrecute la dumneaei şi, într-o zi, am primit cu lacrimi în ochi un mare „Bravo!”. A fost cea mai bună „notă” pe care am primit-o în viaţa mea.
M-a învăţat cu blândeţe, dar şi cu exigență ce înseamnă să fii profesionist: ” Tu, pentru tine şi publicul tău, trebuie să fii o profesionistă”. Aşa m-a învăţat Virginia Zeani
Mi-a fost mentor pentru o perioadă importantă din viaţa mea.M- a învățat mult din tot ceea ce ofer astăzi la rândul meu studenţilor mei.
Am învățat însă ceva esențial…Oricât de mare esti ca și artist…MODESTIA te face să devii și mai valoros… Iubesc acest lucru !Iubesc simplitatea cuvintelor Dânsei care îmi sună în urechi în fiecare zi…
Este în inima mea..și acolo va rămâne până la sfârșitul vieții mele…
Din ce moment aţi dorit să vă dedicaţi exclusiv acestei frumoase meserii?
Nu știu dacă am ales eu special acest lucru sau arta a fost aleasa de Dumnezu pentru mine.Eu nu am ales nimic.M- am născut doar cu voce…Eram un copil altfel…care iubea muzica de operă.Mă relaxam ascultând discuri vechi cu Virginia Zeani, Magda Ianculescu Éugenia Moldoveanu,etc și învățam fără să știu notele ,melodia și versurile ariilor intrepretate.
Așa mă “jucam” eu.
Cred că a fost destinul meu…și așa trebuia să fie.Nu mă văd și nu m –am văzut niciodată făcând altceva decat ceea ce fac astăzi.
Care sunt primele Dumneavoastră amintiri legate de începutul carierei pe plan muzical ?
Primul meu concert pe o scenă de operă a fost cu adevărat un moment special. În anul trei, studentă fiind încă la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, am avut şansa de a cânta primul meu rol mozartian, Donna Elvira din opera Don Giovanni de W.A.Mozart, pe scena Operei Romane din Timişoara, alături de o distribuţie fantastică: George Petean, Marius Budoiu, Simona Ivas, Petre Burcă, Iurie Ciobanu, colegi dragi care astăzi cânta mult pe marile scene din ţară şi străinătate. Acest moment a fost decisiv deoarece aplauzele publicului și ovaţiile, m-au convins că sunt pe drumul cel bun și trebuie să fac mai departe ceea ce am început.
Acest moment a fost extrem de important pentru mine .Succesul acestui spectacol…într-o operă adevărată,alături de parteneri fantastici și orchestră …m- a făcut să-mi doresc să daruiesc și mai mult publicului si să mă reîntorc într-un nou rol….ceea ce s- a si întâmplat.
Cine v- a inspirat si cine continuă să fie pentru persoana Dumneavoastră. idealul în ceea ce vă reprezintă ?
Trecutul mă inspiră..Artiștwio valoroși ai vremurilor trecute și nu numai, de la care am primit atât de mult …aceștia sunt Inspirația mea.
Nu am un ideal.Artiştii sunt ataet de diferiți…Fiecare este unic in felul său.Iubesc felul în care se cânta int acea vreme…Iubesc artiștii care știu cu adevărat cum cântă și cum formează un sunet…Sunt din păcate atât de mulți care nu știu să împărtășească mai departe generațiilor de acum …metoda lor.
Ştiu că abordați diferite roluri din sfera interpretativă. De aceea, de care anume vă simţiţi mai aproape sufleteşte? Aveți vreunul sau mai multe?
Am cântat pe multe scene din ţară şi străinătate. Când se ridică cortina, ceva se întâmplă. Acolo pe scena nu mai sunt eu, Lavinia Cherecheș, ci se naşte un personaj. Emoţiile sunt de fiecare dată foarte mari, dar încerc întotdeauna că aceste emoţii să le canalizez pozitiv spre cântul meu, pentru a sensibiliza publicul.O notă aparte a cariereri mele mi-o confera statutul de solistă a Festivalurilor Toamna Muzicală Clujeană,Cluj Modern, colaborările cu ansamblul Contemporan Ars Nova ,fondat de compozitorul Cornel Țăranu,dar si invitațiile pe scenele din București, concertele cu Orchestra Naţională Radio şi Festivalul Internaţional George Enescu. Am participat totodată în distribuţii internaţionale, pe scene din Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Italia şi SUA.
Am cântat multe roluri până acum: W.A. Mozart: Nunta lui Figaro – rolul Contessa, Don Giovanni – rolul Donna Elvira, Donna Anna, G.Puccini: La Boheme – rolul Mimi, Musetta, Turandot – rolul Turandot, R. Leoncavallo: Cavalleria Rusticana – rolul Santuzza, R. Wagner – Olandezul Zburător, rolul Senta, R. Strauss – Ariadne auf Naxos – rolul Ariadne şi multe altele.
Pot spune că toate rolurile interpretate îmi sunt dragi, dar Turandot mi-a rămas definitiv în suflet. Mă regăsesc ca personalitate, iar multitudinea de stări o regăsesc de multe ori şi în sufletul meu. Acest rol l-am cântat de foarte multe ori pe scena Operei Romane din Cluj – Napoca şi a fost cel mai important debut al meu. Acest lucru a fost pentru mine o binecuvântare deoarece pe această scenă, înaintea mea, au cântat mari artişti ai vremii, printre care şi mătuşa mea, Virginia Zeani.
În general, ce apreciaţi cel mai mult la un partener de scenă, fie el artist, entertainer etc?
Partenerul de scena este foarte important.De multe ori a fost un real ajutor.Imi tratez fiecare coleg cu deosebit respect .am relwatii bune cu toți colegii de scenă.Fiecare ştie cat este de greu și câtă responsabilitate ai pe scenă de aceea nu este timp de invidii și răutăți.
Dacă valoarea artistului se cuantifică în plăcerea auditoriului, ce părere aveţi despre înregistrările, colaborările pe care le aveţi dumneavoastră în calitate de interpretă de muzică cultă?
Sunt extrem de fericită și binecuvântată cu tot ceea ce am reusit să obtin în viatta mea profesională și pedagogică.
Nu stiu daca valoarea uni artist o poate da de fiecare data doar publicul.El este diferit .Gusturile sunt de asemenea diferite.De aceea un artist ,știind că a dat totul pe scena și că a facut tot ce i- a stat in putință , niciodata nu va fi dezamăgit de el însuşi.Personal incerc întotdeauna să fac mai mult și mai bine.Sunt destul de critică cu mine și meticuloasă, Analizez destul de mult tot ceea ce fac.
De la muzica contemporană pe care am interpretat-o alături de formația camerala Ars Nova condusă de Prof.Cornel Țăranu până la muzica de operă și vocal simfonică ..Știu că nu am facut niciodată vreo diferență …..Am cântat întotdeauna cu aceeași pasiune și dragoste pentru fiecare lucrare!
Care sunt temerile cu care vă confruntaţi? Dar fericirile şi provocările?
Singura mea frica este timpul care se scurge pre repede deoarece am senzația că mai am atât de multe de ăacut.Simt de multe ori că micile bucurii cum ar fi familia,prietenii,o vacanță ,o plimbare prin parc sau pur si simplu timpul petrecut cu mine inwsumi ,ar trebui sa le trăiesc mai des.De multe ori mă plâng că nu am timp suficient pentru mine,apoi mă gândesc că este egoist ceea ce spun.Sunt oameni bolnavi care luptă să trăiască iar eu mă plâng pentru atât și încep să văd altfel lucrurile.
Nu mă costă nimic să spun o vorbă bună cuiva sau să-mi incurajez un student când are nevoie.Nu necesită un efort.Pur și simplu așa sunt eu, un om sensibil,poate prea sensibil pentru lumea în care trăim.
Am în schimb foarte multe bucurii.Am reușit până acum prin forțele-mi proprii să realizez multe și ceea ce este și mai important,să mă cunosc pe mine.Dumnezeu Îți dă exact atat cât poți să duci,nu ca să-ţi fie greu ci ca să-ți dai seama de cât ești de puternic.
Viața mă provoacă în fiecare zi,dar deja am un echilibru și o liniște,deoarece știu ca oricât mi-ar fi de greu ,nu sunt singura.Dumnezeu este cu mine și prin el,familia,prietenii,studenții mei și muzica mea dragă-opera.
Cum abordaţi cuceririle tehnice şi care e modalitatea de a vă menţine nivelul tehnic şi expresiv la parametrii optimi?
Vis a vis de tehnică vă pot spune cu ușurință că atunci când un student termina o facultate de muzică ..simte că încă mai are de învățat.. El simte că nu este suficient ceea ce a fawcut pentru vocea sa …și așa ajunge să plece să studieze mai departe.
Asa am făcut eu.Chiar dupa ultimul an de universitate ..am ajuns printr-o minune să studiez cu mătuşa mea Virginia Zeani.Nu eram atunci, când am mers la Dânsa în cea mai bună formă vocală.Dar,cu exigență și blândețe în acelaşi timp nu numai ca mi-a reparat problemele tehnice pe care le aveam dar m-a învăţat și cum să studiez ca apoi singura să știu să mă corectez.
Nu mi-a fost ușor…Au fost nopți nedormite…în care îmi ascultam la nesfârșit orele de canto pentru a face diferența dintre ceea ce era bine și ceea ce era rau.
Nu îmi pare rău de nimic.Daca nu învățam pas cu pas cum se formează un sunet,cum se respiră corect ,cum emiți un sunet…aswtazi nu aș fi putut să mă bucur de succesul pe care îl am pe scenă și în același timp de succesele studenților mei care cântă peste tot în lume.
Un artist nu se oprește niciodată din studiu. Cânt si studiez și acum foarte mult,învăț roluri noi ,cânt imprewuna cu studewntii deci vocea mea este activă ¨ în fiecare zi.Este un antrenament zilnic pe care nu ai de ales,trebuie să-l faci!
Care este lucrul cel mai frumos din viaţa dumneavoastră, ca artistă?
Calatoriile sunt o parte foarte frumoasă a acestei ¨ meserii¨.Pe lângă faptul că ajungi să cânți în teatre importante de operă,să cunoști artiști minunați,dirijori,faptul că poți să vizitezi locuri atât de frumoase este o binecuvântare.Am reușit să călătoresc în toată lumea și să văd locuri cum nu credeam că există!!!
De asemenea, fără a vă chestiona cu privire la trăirile,la emoţiile artistice necesare,cum anume vă imaginaţi lumea şi atunci când participaţi la evenimentele proprii sau la cele la care sunteţi invitată?
În ambele cazuri bucuria și emotia sunt prezente.Succesul meu profesional mă împlinește și îmi bucură sufletul .Îmi dau seama de fiecare dată când sunt pe scenă ,câtă responsabilitate și cât de multă muncă este în spatele oricarui moment important pe care îl ai de susținut în fața publicului.Când particip ca și invitată, de multe ori dacă pe scenă, se afla studenți ,emotiile sunt si mai mari. …Bucuria din sufletul lor se afla de multe ori in mainile mele.
Aceasta lume…a noastră ..a artiștilor este unică….N-aş schimba –o cu nimic altceva.
Care sunt proiectele dumneavoastră curente? Ce anume v-aţi propus pentru anul 2016?
Am foarte multe planuri şi proiecte, dar dintr-o mică superstiţie, nu le-aş expune deocamdată. Pot spune doar ca aceste momente care vor veni, sunt importante pentru cariera mea atât profesională, cât şi pedagogică. O să colaborez în continuare cu diferite Opere din ţară şi străinătate, o să cânt foarte mult, dar în acelaşi timp o să ajut şi foarte mulţi studenţi care sunt în dificultate cu vocea lor, atât în ţară, cât şi la Academia de arte din Berlin, oraşul în care locuiesc de câţiva ani!
Aveți vreun anume tabiet înainte sau după concert?
Singurul lucru important pe care îl fac înainte să intru în scenă este rugăciunea. Întotdeauna ofer lui Dumnezeu şi apoi publicului seara în care eu trebuie să cânt. Sunt şi voi fi recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la El, pentru bucuria de a fi pe scenă, pentru aplauzele primite, pentru căldura cu care mă întâmpină întotdeauna publicul de pretutindeni. Iubesc ceea ce fac, iar acesta iubire încerc să o transmit prin cântul meu!
În ceea ce privește latura pedagogica, cu ce realizări anume,succese vă puteți identifica?
După anul de masterat pe care l-am absolvit cu succes la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, am fost invitată să dau concurs pentru postul de profesor de canto la Universitatea din Oradea. Eram atunci proaspăt absolventă de Conservator şi, vă spun cu toată sinceritatea, aveam o frică teribilă de a preda.Nu era în planul meu de a preda la acea vârstă ,dar din cauza unei boli grave la coloană ,m-am gândit că nu o să pot să stau niciodata dreaptă pe o scena.Aveam o deviație de şold de 10 cm și dureri incredibile.Din acesta cauză m-am gândit că poate nu o să cânt niciodată și în acest mod să rămân alături de operă. Si uite așa a început la 23 de ani cariera mea de profesor.
Am avut parte de profesori buni de canto, dar cel mai mult şi-a pus amprenta draga mea Virginia Zeani. Am învăţat de la dumneaei, atât cât am putut, cum poţi să formezi o voce şi cum poţi să repari anumite defecte ale vocii. Îmi doream din suflet să pot ajuta voci „în suferinţa” şi de aceea mă rugam lui Dumnezeu să nu mă lase să „stric ” vreo voce. Nu aş fi putut avea niciodată aşa ceva pe conştiinţă!
Am evoluat vocal împreună cu studenţii mei. Sunt un profesor foarte exigent, aşa cum am fost întotdeauna şi cu mine. Consider că numai aşa se poate face performanța, iar zâmbetul pe care studentul îl are la sfârşitul orei de canto este mulţumirea mea sufletească.
Am avut pasiunea de a învăţa să predau. Am citit mult, m-am documentat, am ascultat şi ascult şi acum casetele înregistrate la orele de canto cu Virginia Zeani. A fost o pasiune care s-a transformat în ceva foarte serios şi de aceea pot să vorbesc acum despre studentele mele care canta peste tot in lume…Metropolitan, Dusseldorf ,Zurich, Bastille, Budapesta,Teatro del Liceo etc.Dintre studentele mele mai pot aminti pe Judit Kutasi, actualmente solistă a Operei din Berlin, Gabriela Varvari, solistă a Operei Române din Timişoara, Andreea Puja, solista a Operei din Budapesta, Barabas Zsuzsa, solistă a operei Maghiare din Cluj, Berna Perles, solistă a Operei din Malaga ,Kele Brigitta şi multe altele.
Sunt de 18 ani lector universitar doctor al Facultăţii de Arte din Oradea si Docent al Academiei de Arte din Berlin, locuri în care am avut parte de bucurii şi succese importante din partea studentelor şi studenţilor mei. Sunt căutată de mulţi studenţi şi elevi care vin de peste tot să lucreze cu mine. Cartea mea de vizită sunt studenţii mei care cântă peste tot în lume.
Meseria de profesor imi aduce mari satisfacţii.M–am hotarat încă de la început să fiu un profesor atipic căruia îi pasă de studenții lui .Relația cu ei nu se termină dupa terminarea facultății .Am studenți cărora le predau de peste 11 ani și care au ajuns la importante opere din străinătate ,care mi-au dat în toţi acești ani ..toata încrederea si le mulțumesc.În final …bucuria este a lor!!!!
Nu poți începe o owra de canto dwaca studentul este trist sau nefericit.De multe ori trebuie să mă transform într-un psiholog …deoarece vocea tmține de suflet.Daca ești trist sau supărat …vocea suferă. Contează în acel moment să-i înțeleg,să-i ascult,să-i încurajez iar apoi …să muncim mai departe .
Oricât ar fi de greu….Dacă pe un drum nu se vede rezultatul dorit..atunci luăm un alt drum dar tot spre acelasi țel.Dacă Îți dorești cu adevărat şi faci ceva în acel sens…rezultatele nu întârzie să apară.
Cum anume vă protejați vocea ? Puteți avea vreun sfat sau vreo recomandare tinerei generații?
Înainte de un concert am grijă foarte mare sa nu mă răcesc sau să beau rece. Am grijă la alimentație …pentru că anumite alimente fac acid si acestea urcă în sus pe esofag,arde corzile iar apoi simți ca ești răgușit.
Nu fac nimic special….Miere,propolis și lamaie sau folosesc aparatul pentru aerosol.Incerc pe cât posibil să nu-mi sensibilez gâtul folosind de fiecare dată un produs farmaceutic.
Ce preocupări și hobbyuri aveți dumneavoastră în afară de această meserie promovată atat în țară cât şi în străinătate?
Sunt înnebunită cu cumpărăturile ..haine și produse de make up …dar cred că așa…ca toate femeile care se respectă.
Îmi face mare placere să ies în oraș la cumpawraturi,la o cafea să citesc o carte si apoi să mă plimb puțin în oraș.
Sunt o femeie cât se poate de normală si cred că tot ceea ce fac este cu măsură …
Pe final aş dori să adresaţi ,dacă se poate, câteva gânduri cititorilor noștri…
Dragii mei….profitați de timpul liber și bucurați-vă de ceea ce aveți frumos în viața voastră. Din cauza problemelor zilnice de multe ori uităm “să trăim” și să vedem frumusețea din viața noastră.
Nu uitați că nu sunteți singuri….Nu uitați ca cineva Acolo SUS vă iubește și vă sprijină la nevoie…Aveți încredere oricât de greu v-ar fi…pentru că intr-o zi ..o să primiți mai mult decât ați cerut,așa cum mi s-a întâmplat și mie.
Mulţumindu-vă pentru amabilitate,pot să vă asigur de toată atenţia şi deschiderea ziarului nostru deoarece ne am propus să promovăm adevăratele valori artistice şi culturale, cu atât mai mult cu cât Lavinia Cherecheş este genul de persoană inteligentă,agreabilă şi vivace aşa cum pozele au acea capacitate de a se reflecta şi de a releva frumuseţea interioară cât şi în cea exterioară.
Interviu realizat de către Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional
Sursa foto şi video : Arhiva personală a Lector. Univ. Dr. Lavinia Delia Cherecheş Craiu
Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!
Sursa foto : Arhiva personală a artistei
