Igor Dodon și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova au anunțat după consultările de astăzi, 13 noiembrie, că pregătesc formarea unui guvern minoritar, compus „din profesioniști apolitici și tehnocrați”, deci un „guvern tehnic, nu politic”. Asta după ce ieri, în parlament, socialiștii și democrații au votat moțiunea de cenzură împotriva guvernului pro-european condus de Maia Sandu. Criza politică s-a rezolvat suspect de repede…
Sigur că soluția era pregătită din timp, negocierile socialiștilor cu democrații fiind cunoscute. Dar operațiunea a fost ușurată de lipsa de experiență politică a pro-europenilor din blocul ACUM. Au trimis la consultări doi vicepreședinți ai partidelor PPDA și PAS, care au condiționat o nouă alianță cu PSRM de menținerea integrală a componenței guvernului Maia Sandu și a programului de reforme. Conducerea blocului ACUM pare paralizată, tot ce fac liderii săi e să încerce să convingă publicul că dreptatea e de partea lor, că ei au principii, că linia roșie a fost justiția și procurorul general și că nu mai puteau face concesii și aici în fața lui Dodon, care treptat devine un al doilea Plahotniuc.
A dorit Maia Sandu să părăsescă guvernarea?
S-a creat această impresie, mai ales printre ziariștii și comentatorii de la Chișinău cu care am vorbit. Destul de răspândită suspiciunea asta, care cred că se bazează mai degrabă pe atitudinea unor miniștri în parlament, decât pe probe solide. Suntem în zona speculațiilor unor ziariști, nimic mai mult.
Nu doar ziariști, ci de la tribuna Parlamentului, Pavel Filip, liderul Partidului Democrat din Moldova, a acuzat faptul că Maia Sandu prin declanșarea crizei dorea să plece de la guvernare pentru a se lansa în campanie electorală. Democrații au votat alături de socialiști pentru căderea guvernului. De ce spune fostul premier Filip asta?
Liderul democraților a îmbrățișat integral opinia președintelui Igor Dodon.
Sunt două mari narațiuni, prima a celor care au votat pentru demiterea guvernului Maia Sandu, deci a socialiștilor și democraților. A doua a susținătorilor blocului ACUM.
Ce spune prima? Propun să ne uităm la declarațiile lui Dodon. El a oferit mai multe interviuri, așa că avem suficient material de analizat. Iată principalele idei: guvernul Sandu și-a provocat singur demiterea pentru că și-a asumat un proiect de modificare a legii procuraturii fără să se consultate cu socialiștii, în coaliție. Și-a provocat demiterea pentru că vrea să scape de orice responsabilitate privind situația din țară. Miniștrii blocului ACUM au înțeles că e prea mult de lucru iar ei sunt obișnuiți să vină în Moldova, doar ca turiști. Dacă ar fi dorit să continue, guvernul ar fi găsit o soluție la această criză.
Pavel Filip spune mai mult, anume că Maia Sandu se lansează acum în campanie electorală. Cum comentați?
Alegerile prezidențiale sunt peste un an, în timpul ăsta se pot întâmpla multe. În Moldova nu se fac planuri pe mai mult de două zile, să presupui că doamna Sandu are o strategie sofisticată de a câștiga prezidențiale, e o fantezie.
E și un paradox aici. Dacă socialiștii și democrații se tem de candidatura doamnei Sandu, logica politică ar fi trebuit să-I determine s-o țină pe doamna Sandu în fruntea guvernului, măcar o iarnă, ca să-I scadă popularitatea. Acum, trecută în opoziție, când se poate dedica organizării partidului și campaniei electorale, abia acum Maia Sandu poate deveni periculoasă pentru Dodon.
Atunci, de ce au votat moțiunea de cenzură? Ce câștigă socialiștii și Partidul Democrat din plecarea Maiei Sandu de la guvernare?
Orice analiză ar trebui să plece de la contextul special, cu totul atipic, în care s-a format guvernul Maia Sandu, după alegerile din 24 februarie. După ce Plahotniuc negociase cu Dodon detaliile unei coaliții dintre socialiști și democrați, mai multe misiuni internaționale, dintre care cele mai importante par a fi ale comisarului UE pentru extindere Hahn și vicepremierului guvernului Rusiei, Kozak, au forțat formarea unei alianțe anti-oligarhice. Cum nici Bruxelles, Washington sau Berlin, dar nici Moscova nu mai aveau încredere în Dodon și socialiști, blocul ACUM, cu doar 26 de deputați, din 101, a format un guvern minoritar în frunte cu Maia Sandu. Principalul obiectiv a fost alungarea lui Plahotniuc. În cele din urmă, după o istorie cu ceva peripeții, Plahotniuc a fugit, nu se știe unde, nu se știe cum, dar astăzi este dat în căutare internațională de procuratura de la Chișinău.
După fuga oligarhului, doamna Sandu a condus pentru cinci luni guvernul, promovând un program ambițios de reforme. Au fost și bâlbâieli, oarecum normale, ACUM nu se pregătiseră să ajungă la guvern, liderii blocului, Maia Sandu și Andrei Năstase au improvizat din mers. Cred că au obținut rezultate bune în unele domenii, iar câțiva miniștri au excelat. Așteptările mele erau mai modeste.
Dar nu și ale presei de la București și Chișinău și ale unor influenți formatori de opinie. Aceștia acuzau trădări, cedări, concesii din partea pro-europenilor, bănuiți că fac jocul Moscovei. Cu alte cuvinte, criticau foarte dur coaliția ACUM-PSRM, sugerând sau afirmând direct, că alianța trebuie desfăcută. Ideea de bază era că Maia Sandu a făcut concesii nepermise socialiștilor, concesii care o compromit.
Există totuși diferențe importante. De pildă, sunt foști consilieri ai lui Plahotniuc de la București - care acum au ceva mai mult timp, ma gândesc - și scriu pe rețele sociale, făcând lobby pentru acesta sau pentru Partidul Democrat, al lui Plahotiuc. Luau bani de la Plahotniuc, acum nu îi mai iau. Și sunt și foarte mulți oameni de bună credință care consideră că Maia Sandu a greșit aliindu-se cu socialiștii. Acum, nu prea cred că din ce se spune în presa din București poți impune dezbateri politice în Moldova. Mai e presa de la Chișinău, care a renăscut după fuga lui Plahotniuc și care e într-o efervescență remarcabilă.
Aș nuanța ce ați spus mai devreme, prin presa de la București poți modela dezbaterile în anumite segmente ale opiniei publice din Moldova. În special în cercurile unioniștilor. Detaliu care s-a dovedit a fi esențial din perspectiva alegerilor la primăria Chișinăului, pierdute de Andrei Năstase. Și încă ceva. Nu doar Plahotniuc a avut o armată de lobbiști plătiți la București, ci și alți lideri politici de la Chișinău, îmi amintesc de Ghimpu. Și, mai important, mi se pare faptul că în ultimul deceniu presa, mai ales televiziunea din Moldova, s-a schimbat la față. Modelul jurnalismului agresiv practicat la București s-a extins la Chișinău prin înființarea Publika TV a lui S.O. Vântu și mai ales prin cursurile pe care jurnaliștii Antenei 3 le țin de ani buni pentru angajații televiziunilor lui Plahotniuc. Dacă o bună parte a publicului din România s-a imunizat la acest gen de presă, la Chișinău el face ravagii nu doar printre telespectatori ci și printre demnitari.
Iar în presa de la Chișinău sunt mulți ziariști de bună credință, dar, din naivitate cel mai probabil, au întreținut niște așteptări total nerealiste, de la un guvern ACUM, practic monocolor, expresia unei coaliții cu PSRM. Nu puteai să-i ceri Maiei Sandu să răstoarne munții, cu doar 26 de deputați din 101. Ce loialitate față de guvern puteai să ceri celor 36 de deputați socialiști, când le refuzai portofolii.
Astfel, la lipsa de experiență politică a liderilor blocului ACUM se adaugă presiunea foarte mare asupra lor din partea propriei tabere, a presei independente, a societății civile, a unor importanți formatori de opinie, aliați tradiționali ai liderilor pro-europeni. Maia Sandu a fost supusă acestei presiuni enorme, a fost împinsă practic să acționeze unilateral în problema procurorului general, adevărat cu o miză enormă pentru guvernare, și să riște totul aici. Ar fi trebuit ca cineva să-i atragă atenția că anticorupția nu-i panaceu universal.
Eu cred că principala miză era păstrarea guvernării de către forțe pro-europene, iar dosarul procurorului general s-ar fi putut negocia. Asta știu că și-au dorit și ambasadele occidentale la Chișinău.
A fost mai mult decât procurorul general? Dodon cerea ministere. În același timp, dorea s-o păstreze pe doamna Sandu în fruntea guvernului. Sau nu e așa?
Din luna august s-au simțit tensiuni între socialiști și ACUM, exprimate de președintele Dodon, care critica tot mai des guvernul. Dodon vorbea tot mai mult de o remaniere, de intrarea unor miniștri socialiști în guvern. Se discuta public despre posibile soluții, spargerea unor ministere și oferirea unor portofolii către PSRM, mai ales a celor sociale, Muncă și Protecție, Infrastructură etc. Negocierile au fost amânate până după alegerile locale. Tensiunea a crescut în timpul campaniei electorale, în ciuda promisiunilor că ACUM și PSRM nu vor escalada. Mai ales la Chișinău, campania electorală a lui Andrei Năstase, în condițiile dispariției lui Plahotniuc, a revenit la temele geopolitice. Care n-au mai convins. Socialistul Ion Ceban a câștigat primăria Chișinăului. Cred că victoria din capitală i-a dat aripi lui Dodon care a folosit inițiativa Maiei Sandu de modificare a legii procuraturii pentru a da guvernul jos. Chiar și fără planul de a-l înlocui cu un guvern „tehnocrat”, miza procurorului general era prea mare pentru socialiști. Chiar pentru Dodon personal. În Moldova, Ucraina, precum în Rusia, cultura politică și administrativă nu a procesat conceptul de procuror independent. În fosta lume sovietică, procuratura e un instrument în mâna puterii, un instrument la fel de important ca serviciile secrete, ministerul de Interne. Până astăzi, în Rusia, procurorii poartă uniforme, sunt o castă militarizată, care răspunde la ordine.
Au circulat intens zvonuri despre dosarele cu care Plahotniuc șantaja. Printre cei care aveau dosare se numărau în primul rând politicieni, oameni ca Dodon. Or, președintele nu ar fi riscat ca un procuror necontrolat de el să ocupe fotoliul de procuror general și să scoată dintr-un sertar un dosar prăfuit cu probe care l-ar acuza pe el sau colegi de-ai lui de partid și care ar fi putut să-i compromită șansele de a fi reales președinte.
Deci, dacă Maia Sandu ar fi acceptat să le dea câteva ministere socialiștilor și să negocieze cu Dodon procurorul general, ar fi rămas în fruntea guvernului?
Putea să prelungească agonia. Însă, Dodon n-ar fi acceptat în fruntea procuraturii generale un om pe care nu-l controlează. Nu se putea sinucide în direct, sub privirile inocente ale Maiei Sandu. Totuși, Dodon e om politic. Știa că doamna Sandu nu-i va face jocul în privința procurorului general. Ce putea ea să facă era să tragă de timp. Asta credeam eu, că o să prelungească interimatul de la procuratura generală, că o s-o schimbe pe ministra Justiției, care nu m-a convins deloc. Ba consider că a fost o vulnerabilitate pentru Maia Sandu.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
