În 2022 s-au născut cu peste 25.000 de copii mai puțin decât în 2021, fiind anul-record negativ din 1930 încoace.
Harta României – imagine genericăFoto: YAY Media AS / Alamy / Alamy / Profimedia
În Caraș-Severin, numărul copiilor de sub 14 ani a scăzut cu aproape 25% între cele două Recensăminte (cel din 2021 și cel din 2011). Din punct de vedere al numărului de unități de învățământ și al necesarului de profesori este un dezastru. Scăderi de 20% ale numărului de copii de școală sunt și în Olt, Gorj, Hunedoara și Teleorman.
Teleorman este județul cu cea mai mică pondere a copiilor în total populație, aproape la egalitate cu Hunedoara și Olt. La polul opus se află Iași, Suceava și Vaslui.
Mai jos, graficul cu ponderea în fiecare județ a copiilor în total populație:
Mai jos, graficul cu numărul de copii din fiecare județ al țării
”Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub nivelul de înlocuire”, a explicat la o conferință profesorul Vasile Ghețău.
1 din 2 copii se află în risc de sărăcie severă
Potrivit unui studiu al Organizației „Salvați Copiii”, situația copilului în România rămâne una marcată de disparități severe, inechitatea fiind prezentă în viața copiilor români încă de la naștere.
România rămâne în topul mortalității infantile, peste media din UE, în ultimii doi ani a crescut dramatic mortalitatea maternă, aproape jumătate dintre nașterile la mame sub 15 ani sunt înregistrate în țara noastră, una dintre cauzele majore ale acestei stări de fapt fiind sărăcia. Dacă, de pildă, în 2019, 9,6% dintre familiile monoparentale erau expuse riscului de sărăcie, procentul s-a dublat la 18,2% în 2020 și a crescut apoi la 23% în 2021.
În total, aproape 1 din 2 copii se află în risc de sărăcie severă/excluziune socială, asta ducând la abandon școlar și discriminare.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială este mult mai mare în zonele rurale decât în mediul urban: în 2021, rata a fost de 16,1% în orașele mari, 30,7% în urbanul mic și suburbii și 50,1% în zonele rurale.
Una din 10 familii nu și-a putut permite să își încălzească locuința în mod corespunzător în 2021 și aproape una din cinci nu și-a putut permite o masă hrănitoare.
Abandonul școlar a rămas neschimbat în toată perioada de aplicare a Legii educației naționale nr. 1/2011, acest fenomen afectând 35.259 de elevi, dintre care 20.878 din ciclul primar și gimnazial și 14.381 din învățământul liceal (an școlar 2019/2020).
De asemenea, persistă fenomenul neparticipării școlare în raport cu populația școlară – 286.150 de copii între 7 și 17 ani erau în afara școlii la 1 ianuarie 2021, din totalul de aprox. 2.500.000 de copii de vârstă școlară. România înregistrează un procent de 15,6% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar opt clase sau mai puțin, deși ținta fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârșitul anului 2020.
Cheltuielile publice pentru educația copiilor români sunt cele mai scăzute din Uniunea Europeană, iar părinții sunt nevoiți să acopere lipsurile sistemului, fiind, în 2019, de 3,16% (versus, 4,7% media UE 27).
Țara noastră se confruntă cu o intensitate record a sărăciei educaționale în rândul copiilor, exprimată prin sărăcie (41,5%) și analfabetism funcțional (43%), și, cu toate acestea, nivelul alocărilor resurselor financiare rămâne extrem de modest.
În schimb, țări în care aceste probleme nu au nicidecum aceeași incidență prioritizează cu responsabilitate educația: Suedia – 7,06%, Belgia – 6,25%, Finlanda – 6,06%, Cipru – 5,24%, Polonia – 4,67%, Slovenia – 4,61% sau chiar Bulgaria – 4,20%. Noul proiect de lege pentru învățământul preuniversitar care prevede alocarea a 15% din cheltuielile din Bugetul General Consolidat (ceea ce va constitui puțin peste 4% din PIB) pentru educație are șanse foarte reduse să producă efecte tangibile în direcția creșterii alocărilor efective de resurse publice adecvate pentru sistemul educațional, se mai arată în studiul „Salvați Copiii”.
